Nu poți „repara”/„salva“ alți oameni

Nu poți „repara”/„salva“ alți oameni.

Nu poți „repara” un alt om, dar poți să te distrugi pe tine în timp ce încerci să-l repari.

Nu poți „repara” un alt om, dar poți pierde mulți ani crezând că poți să-l repari.

Nu poți „repara” un alt om, dar te poți convinge pe tine că este responsabilitatea ta să-l repari.

O mulțime de oameni fac această eroare: se conving pe ei înșiși că e responsabilitatea lor să-l „repare”/ salveze pe altul – indiferent cine este acel „altul” -, se conving că dacă insistă/ rezistă/ îndură suficient de mult, este doar o chestiune de timp până vor reuși și merg pe ideea „Sunt gata să fac orice, ca să reușesc să fac asta”.

O grămadă de oameni cred că dacă se străduiesc suficient de mult, vor reuși să transforme omul nepotrivit pentru ei în omul potrivit.

De ce fac asta?

1.Asta îi validează, dă vieții lor valoare și sens, pentru că au un rol de jucat – cel al Salvatorului – și un obiectiv de atins. Dacă reușesc să facă din omul nepotrivit, omul potrivit, ei consideră asta ca fiind un succes personal, ca o mare realizare.

2. Nu vor să fie în relație cu un om mediocru - și este aprecierea lor că acel om este „mediocru”. Ei consideră că faptul că sunt în relație cu un om mediocru le reduce din propria valoare, deci trebuie să-l împingă pe acesta să fie un om de succes.

3. Uneori ei chiar văd adevăratul potențial al partenerului și își doresc la modul sincer să-l ajute ca acesta să-și atingă cel mai înalt potențial.

În toate aceste cazuri problema este că poate partenerul respectiv nu consideră că este ceva în neregulă cu el, nu dorește să evolueze în direcția în care este împins, nu are aceleași obiective cu cel care vrea să-l „repare”, își dorește altceva de la viața sa. (Jay Shetty)