O interacțiune de câteva zile/ săptămâni sau luni cu un anumit om te poate schimba foarte mult

Eu am trecut printr-un divorț care m-a marcat profund, a fost o experiență foarte dureroasă pentru mine.

Desigur, oamenii nu se căsătoresc cu gândul că vor ajunge la divorț; când te căsătorești din dragoste îți imaginezi că aceea va fi o relație frumoasă, care va dura până la adânci bătrâneți.

Noi am fost învățați să considerăm că relațiile „de succes” sunt cele care durează mult și că dacă o relație s-a încheiat la un anumit moment, asta înseamnă că cei doi au eșuat. Am fost programați să punem accentul pe durata unei relații, nu pe valoarea reală pe care o aduce ea în viața noastră. De aceea mulți oameni desconsideră frumusețea și valoarea pe care o poate aduce în viața lor o conexiune profundă care durează doar câteva zile/ săptămâni/ luni.

Uneori, o interacțiune de câteva zile/ săptămâni sau luni cu un anumit om te schimbă foarte mult în interior – atât de mult, încât devii omul capabil să susțină o relație de lungă durată. Iar acea relație de durată o vei avea cu o altă persoană, nu cu omul respectiv.

Unii dintre voi ați ajuns să aveți o relație de lungă durată pentru că înainte de asta ați avut o interacțiune extraordinară, dar de scurtă durată, cu un om care v-a atins viața într-un mod profund. Iar durerea pe care ați experimentat-o când v-ați despărțit de acea persoană a dislocat în voi niște ziduri și v-a deschis inima.

La vremea la care am divorțat, eu eram pe deplin conștient că valoarea unei relații nu este dată de durata ei, dar tot a durut.

În cazul nostru a fost cam așa: la începutul relației eram extrem de conectați, din toate punctele de vedere, eram extrem de compatibili, părea că suntem fiecare exact omul de care are celălalt nevoie pentru a evolua.

Dar de-a lungul anilor ne-am schimbat noi, ca oameni, în interilor, s-au schimbat multe în jurul nostru și la un moment dat am constatat că nu mai există acea conexiune profundă între noi.

Între noi nu a dispărut niciodată iubirea, respectul și dorința de a ne susține unul pe altul și de aceea a durat un timp până să conștientizăm că ceea ce împărtășeam nu mai era o iubire ca între parteneri de cuplu, ci o iubire ca între prieteni buni. Dar la un moment dat ne-am dat seama că relația noastră, în forma în care era ea, nu mai servește Binelui nostru, că dacă rămânem un cuplu ne limităm unul pe altul.

Este ceva foarte greu de experimentat, atunci când încă îl iubești pe acel om și îi vrei binele, dar am fost amândoi conștienți că relația noastră de cuplu este încheiată.

Am trecut prin perioada divorțului într-un mod civilizat, cu iubire și respect unul față de celălalt, astfel încât experiența respectivă să fie cât mai puțin dureroasă. Și am rămas prieteni. (Lee Harris)