Noi avansăm pe Cale spunând-i o mulțime de „Da”-uri lui Dumnezeu

În 2021, la biserica unde eram pastorul principal, o invitată a făcut o profeție legată de mine și de soția mea. A spus, în mare, că s-a încheiat un anotimp pentru noi și că Dumnezeu va face ceva diferit în viața noastră.

În acea perioadă eram în plin proces de reorganizare și urma să ne mutăm într-o clădire mai mare, deci amândoi am crezut că înțelegem perfect la ce se referă acea profeție.

Patru zile mai târziu, Dumnezeu mi-a cerut să ascult înregistrarea video cu profeția respectivă. Am ascultat-o și am rămas șocat – ceea ce am înțeles de această dată a fost complet diferit de ceea ce înțelesesem în ziua respectivă. Și nu era vorba doar de descifrarea profeției, ci parcă cineva schimbase înregistrarea cu totul, fiindcă mi se părea că ceea ce ascultam la acel moment era ceva foarte diferit de ceea ce spusese acea persoană în urmă cu patru zile.

I-am spus lui Dumnezeu „Imposibil! Ea nu a spus așa ceva acum patru zile! Nu-mi amintesc să fi spus așa ceva! Eu am auzit cu totul altceva!”

Iar El mi-a spus „ Anotimpul în care tu ai condus această biserică s-a încheiat. Rolul tău aici, în această biserică, s-a încheiat”.

Am izbucnit în lacrimi. Am crezut că am făcut ceva rău și Dumnezeu mă anunță că asta este pedeapsa.

Nu-mi venea să cred că aud asta. Nu știam ce să fac cu această informație.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l sun pe mentorul meu. Eram în stare de șoc, plângeam în hohote și probabil în primele secunde a crezut că a murit cineva, după cum mă manifestam.

La finalul conversației noastre telefonice eram stabil, mă echilibrasem emoțional și mă liniștisem și în privința temerii mele că făcusem ceva rău și Dumnezeu mă pedepsea.

După acea discuție i-am spus „Da” lui Dumnezeu cu privire la ceea ce voia să facă nou în viața mea, am renunțat la postul pe care-l ocupam în acea biserică și am urmat ghidarea divină.

Acela fost primul mare „Da”, care m-a scos complet de pe calea pe care o vedeam eu pentru mine și familia mea și m-a dus într-o direcție complet nouă. Am spus „Da” la ceva ce mi-a schimbat viața complet, din toate punctele de vedere, pe toate palierele.

Nu a fost ușor; a fost extrem de dureros, am plâns mult în acele zile.

A trebuit să discut cu soția mea și să-i spun că Dumnezeu mi-a cerut să fac un lucru care afecta și viața ei și a copiilor noștri în mod radical. Nu am putut să-i dau nicio explicație logică și nicio asigurare că va ieși bine; tot ce am putut să-i spun este „Asta mi-a cerut Dumnezeu să facem”. Nici măcar nu știam să-i spun ce voi face în continuare din punct de vedere profesional, fiindcă la acel moment Dumnnezeu încă nu-mi comunicase ce vrea să fac.

Apoi a trebuit să am o discuție cu cei din conducerea bisericii, să le spun că urma să renunț la activitatea mea acolo și să plec. Nici lor nu am putut să le dau o explicație clară pentru decizia mea, nu am putut să le spun ce voi face în continuare, fiindcă nici eu nu știam.

După acel „Da” uriaș au urmat niște „Da”-uri majore pe care le-am spus unor instrucțiuni divine care m-au luat prin suprindere și așa am intrat pe drumuri complet noi, la care nu mă gândisem niciodată.

Așa avansăm pe Calea noastră, spunându-i o multitudine de „Da”-uri lui Dumnezeu. Fiecare pas înainte pe care-l facem pe această Cale este un nou „Da“ spus lui Dumnezeu.

Unii oameni spun multe „Da”-uri și apoi aleg să spună un mare „Nu”, anulând toate „Da”-urile anterioare.

„Nu, nu mai vreau să spun adevărul. Mă costă prea mult”

„Nu, nu mai vreau să trăiesc în integritate. Mă costă prea mult”

„Nu, nu mai vreau să-mi dau viața peste cap. Mă costă prea mult”

„Nu, nu mai vreau să plătesc atât de scump faptul că Te ascult.”

Hai să fim sinceri, atât timp cât suntem în corp uman, cât avem un ego, primul impuls nu este niciodată capitularea în fața Voinței divine. De aceea este și atât de greu să capitulezi, să trăiești pe principiul „Facă-se Voia Ta!”.

Capitularea seamănă cu o crucificare, fiindcă egoul nostru vrea confort și plăcere.

Eu am văzut mulți oameni care după ani de capitulare, au ajuns la un nivel la care decid că nu vor să mai riște nimic și încep să-i spună „Nu” lui Dumnezeu; le place prea mult unde au ajuns, ca să renunțe la acele lucruri, dacă Dumnezeu le cere acest lucru.

Există „Nu”-uri mici și „Nu” -uri uriașe.

Un singur răspuns „Nu” dat lui Dumnezeu poate distruge ceea ce au făcut 20 de ani de răspunsuri „Da”; atât de puternice sunt unele „Nu”-uri.

Dacă vorbim despre a spune „Da” când Dumnezeu îți cere să faci ceva, există „Da”-uri mai mici și „Da”-uri uriașe.

Cele mai multe „Da”-uri nu sunt ușor de dat.

Pe măsură ce avansezi pe Cale, îți dovedești credința în Dumnezeu prin „Da“-uri tot mai greu de dat, tot mai mari. De aceea eu am compasiune pentru oamenii care nu pot să-i spună „Da” lui Dumnezeu, când acest „Da” înseamnă să renunțe ceva ce este important pentru ei.

Știu cum e să fii în această poziție. Am fost și eu acolo, am spus și eu „Nu” când simțeam că mi se cere un sacrificiu prea mare.

Și nu mi se pare deloc corectă poziția unor pastori/ preoți care îi condamnă pe oamenii care-i spun „Nu” lui Dumnezeu, de parcă acei pastori ar fi nepătați, de parcă ei n-ar avea o mulțime de „Nu”-uri în spate.

Vreau să înțelegeți că faptul că îi spui „Da” lui Dumnezeu, când îți cere să faci ceva, nu înseamnă că îți place ceea ce-ți cere, nu înseamnă că îți e ușor să faci acel lucru. Hai s-o spunem pe-aia dreaptă: uneori este foarte dureros, este ca o operație fără anestezie. (Tim Ross)