Chiar dacă ai avansat pe Calea spirituală, vei avea parte de încercări

Oamenii cred că dacă ai avansat pe Calea spirituală, dacă ai anumite abilități extrasenzoriale, viața ta este frumoasă, stabilă, că totul e minunat pentru tine.

Unii sunt șocați de faptul că și eu trec prin perioade grele, atunci când vorbesc despre asta în mod public, când mă arăt vulnerabil. Ei mă întreabă de ce nu le cer entităților care transmit mesaje prin mine, prin channeling, să-mi rezolve problemele.

Eu nu uit niciodată că aceste entități sunt acolo, lângă mine și că mă pot ajuta; și uneori le cer ajutorul în chestiuni personale. Dar este necesar ca eu să-mi învăț lecțiile care decurg din experiențele dureroase/ încercările prin care trec. Și chiar dacă aceeste entități îmi dau o sugestie cu privire la ce ar fi de dorit să fac, la ce m-ar ajuta sau o lămurire legată de sensul experiențelor prin care trec, ele nu „mă scapă” de încercări, pentru că nu despre asta este vorba. Ideea este să mă confrunt cu obstacolele/ provocările care îmi apar în cale, să învăț ce am de învățat și să evoluez.

Atunci când treci prin anumite experiențe dureroase ai niște conștientizări/ revelații, vezi adevărata față a unor oameni, înțelegi mai bine ce este cu adevărat important în viață și în plus, eliberezi o serie de emoții/ gânduri/ credințe/ comportamente de vibrație joasă. Nu poți sări de la punctul de start direct la final, fiindcă pierzi rostul întregii experiențe. Pierzi conștientizările/ revelațiile de pe traseu, pierzi înțeleciunea acumulată pe parcursul acelei experiențe.

Dacă cineva te „scapă” de o încercare, practic, te „scapă” și de înțelepciunea pe care ai fi acumulat-o ca urmare a faptului că ai fi trecut prin acea încercare.

Eu mă consider binecuvântat că pot apela oricând la aceste entități, pentru a pune întrebări și a obține o ghidare, pentru că ele îmi oferă o perspectivă mai înaltă asupra a ceea ce se întâmplă și atunci când vezi tabloul de ansamblu ești mult mai informat, poți lua decizii mai bune decât atunci când vezi lucrurile dintr-un punct de vedere limitat, subiectiv.

Dar apelez deseori și la prietenii mei, la cei pe care îi consider mentorii mei, a căror părere/ înțelepciune o respect.

Nu am un mentor „oficial”, ca să spun așa, dar am câțiva prieteni apropiați pe care îi consider mentori în anumite domenii. Practic, ne susținem unul pe altul în călătoria noastră. (Lee Harris)