Cât de generos ești în a oferi din ceea ce ai?

Viața ta de pe Pământ nu este despre distracție, este despre lecții și vindecare.

Când vei trece dincolo, îngerii nu vor fi interesați de cât de mult te-ai distrat, de câte cărți ai citit, de câte aventuri sexuale ai avut, de câte cristale ai avut.

Ceea ce-i interesează este dacă ți-ai învățat lecțiile, în urma experiențelor prin care ai trecut și dacă ți-ai vindecat traumele interioare sau nu.

Spre exemplu, să spunem că în viața ta au existat mai multe persoane apropiate care te-au trădat. Cei care au trecut prin așa ceva știu că o astfel de trădare se simte ca un gen de crucificare.

Îngerii te vor întreba: „După experiența «crucificării», ai avut și experiența Reînvierii sau nu?”.

După fiecare gen de „crucificare” pe care o experimentăm în viața noastră umană, putem ajunge la un moment dat (după mai mult timp, evident, nu imediat) la o revelație: „Dumnezeule… acum înțeleg totul!”.

Unii – cei care se ocupă de vindecarea traumelor interioare – ajung la acel moment de revelație; alții – ce care rămân blocați în traumă – nu vor ajunge niciodată în viața lor la acel moment.

Și nu este doar atât.

În discuția cu îngerii, când vei spune că X, Y și Z te-au trădat și lecția pe care ai învățat-o a fost să nu ai încredere în nimeni, vei fi întrebat: „Bun, înțelegem că te-ai simțit trădat de X. Dar care a fost partea ta de responsabilitate în tot ce s-a întâmplat?”.

„Eu n-am avut nicio vină. Eu m-am purtat întotdeauna frumos cu el, l-am ajutat de câte ori a avut nevoie, l-am iubit cu adevărat, am avut încredere totală în el, mi-am deschis inima în fața lui, nu i-am greșit niciodată. Nu am nimic să-mi reproșez”.

„Serios?”

Când treci Dincolo, știi și tu, și știu și îngerii tot ce ai făcut, în toate viețile tale anterioare, în toate relațiile tale cu acel om, de-a lungul vieților respective. Este tot înregistrat în scris și „filmat”. Nu poți să o faci pe nevinovatul, fiindcă îți pot pune în față teancul de probe și „înregistrările video” care arată că nu ai fost ființa pură/ inocentă care te dai.

Îngerii te vor întreba: „De ce ai refuzat să vezi că X nu era un om de încredere?”.

E foarte ușor să arăți cu degetul spre alții și să te dai victimă; e mai greu să te uiți la tine însuți și să vezi care a fost partea de contribuție la acea situație.

E greu să recunoști că o parte din tine a simțit de la început că bărbatul respectiv nu era de încredere, e greu să recunoști că au existat de la început niște niște semne care îți arătau că nu este un om pe care să te poți baza, dar ai ales să ignori aceste stegulețe roșii, pentru că erai atrasă de bărbatul respectiv și-ți doreai să intri într-o relație cu el, pentru că erai disperată să ai și tu o relație de cuplu.

În aceste condiții, poți să o mai faci pe victima?

În lumea asta sunt o mulțime de oameni răniți, de oameni care au avut parte de experiențe traumatizante și care nu și-au vindecat traumele. Acești oameni funcționează din spațiul rănilor nevindecate și îi rănesc pe ceilalți.

Tu poți alege să te ocupi de traumele tale, să le vindeci, să devii un om echilibrat din toate punctele de vedere. Într-o lume de oameni răniți, în care este mult haos și întuneric, poți alege să devii un Lucrător în lumină, un Vindecător.

Nu e nimic în neregulă să-ți dorești să ai o viață mai bună, o viață fericită sau să-ți dorești prosperitate. Ca obiectiv de etapă, este foarte bun. Dar nu înseamnă mare lucru, dacă te oprești aici.

Nu înseamnă mare lucru, dacă nu îți propui să împărtășești fericirea ta sau prosperitatea ta (sau orice altceva ai de împărtășit) cu cei din jur.

Uită-te la ceea ce ai acum. Cât din ceea ce ai împărtășești cu cei din jur? Cât de generos ești în a oferi din ceea ce ai (și nu mă refer neapărat la bani, ci la orice, începând de la un zâmbet, o vorbă bună, timp, energie, informații prețioase, etc). Cât din darurile tale împărtășești cu ceilalți?

„Nu dau nimănui nimic și nu cer nimănui nimic. Eu îmi văd de treaba mea și îi las pe ceilalți să-și vadă de treaba lor”

Nu merge așa. Nu despre asta este vorba.

În aceste vremuri, „noile începuturi” nu mai sunt doar despre persoana noastră, doar despre interesele noastre, doar despre binele nostru personal.

„Noile începuturi” sunt posibile doar dacă acestea vorbesc despre a împărtăși cu ceilalți, despre „noi”/ „împreună”, despre a servi într-un fel sau altul Binele comun.

Noul tău început va avea un succes direct proporțional cu măsura în care acesta susține Binele comun. Dacă „noul început” vizează o activitate/ un proiect care servește doar interesele tale egoiste sau doar interesele unui grup restrâns de apropiați, șansele de succes sunt minime. Nu va fi ceva de durată.

Ca atare, dacă tot spui că îți dorești ca 2026 să fie pentru tine un nou început, întreabă-te cât din ceea ce vrei să faci are legătură cu Binele comun, cu a-ți ajuta semenii, cu a răspunde în mod corect/ integru unei nevoi reale a oamenilor.

De exemplu, după ce ai reușit să-ți vindeci traumele după o relație de cuplu toxică, ți-a trecut cumva prin minte să împărtășești cu alții ceea ce ai învățat din acea experiență dureroasă?

Te-ai gândit vreun moment că ceea ce știi tu poate ajuta foarte mult niște persoane care se află acum într-o situație similară cu cea în care ai fost tu cu niște ani în urmă și nu știu ce să facă?

Ți-a trecut prin minte că tu ai niște informații prețioase, pe care le-ai putea împărtăși unor oameni care au mare nevoie de ele, că poți schimba în bine viața acelor oameni?

Dacă ai o situație financiară foarte bună, te-ai gândit vreodată să susții într-un fel sau altul un adăpost pentru oamenii străzii sau unul pentru animale, etc?

Mulți oameni se gândesc la ce să-i mai ceară lui Dumnezeu ca să fie fericiți/ împliniți, dar prea puțini se gândesc la ce pot oferi, din ceea ce au.

Se vorbește în această perioadă despre noi începuturi, dar puțini înțeleg că pentru a avea un nou început este necesar să renunți la ceea ce este vechi.

Oamenii spun că își doresc o nouă viață, că vor ca anul 2026 să fie un nou început, dar nu se gândesc: cât sunt ei de dispuși să renunțe la ceea ce însemna vechea lor viață, la vechi tipare/ credințe/ programe/ comportamente/ obiceiuri? Fiindcă e ușor să spui „Am terminat cu asta!”, dar e mai greu să pui în practică o astfel de decizie.

Mulți dintre voi cunoașteți oameni care erau în relații toxice și au spus la un moment dat (sau poate în repetate rânduri) „Am încheiat cu X!”, dar după ceva timp se întorceau la acel partener și reluau relația.

Cam așa este cu afirmațiile astea de genul „Vreau să încep o nouă viață. Simt că e timpul pentru un nou început”.

Bun, este minunat că vrei să începi o nouă viață, dar ai încheiat socotelile cu vechea viață? Ai pus punct relațiilor/ situațiilor care nu îți mai erau benefice, ai pus punctul final unor capitole din trecut, ai eliberat acele vechi tipare/ credințe/ programe/ comportamente/ obiceiuri care te țineau ancorat în vechea viață?

Ca să începi o nouă viață este necesar să lași să moară vechea ta viață.

Nu poți să trăiești o nouă viață în același mod și cu exact aceiași oameni din vechea viață…

Înainte de a te entuziasma cu privire la noua ta viață, uită-te la ceea ce este acum în viața ta și stabilește la ce ești dispus să renunți, ca să faci loc pentru nou. Aruncă vechi credințe/ tipare/ programe/ comportamente, aruncă/ donează hainele care nu-ți mai vin sau pe care știi că nu le vei mai purta, dă drumul relațiilor care nu ți se mai potrivesc. Așa faci loc pentru nou.

Dacă tu nu ești dispus să dai drumul Vechiului, nu există spațiu pentru Nou.

Dacă spui că vrei un nou început, vrei să-ți construiești o nouă viață, Noul pe care îl dorești tu poate să se refere strict la persoana ta/ binele tău („eu”/ „mie”/ „al meu”) sau poate să se refere la comunitate/ Binele comun („noi”/ „nouă”/ „al nostru”).

Oricare dintre aceste doua variante este în regulă, este dreptul tău să alegi ce vrei pentru viața ta, dar este important să înțelegi că dacă pentru tine Noul se referă strict la binele tău, nu te poți aștepta ca cei din jur să se implice, să te susțină/ ajute să-ți împlinești visul.

Pe de altă parte, dacă spui că Noul pe care-l dorești nu este doar despre tine, ci despre Binele comun, nu poți avea pretenția ca cei din comunitatea pe care vrei să o construiești să se subordoneze voinței tale, să iei deciziile de unul singur și ceilalți să se conformeze.

Dacă tu spui că vrei să începi o viață nouă, că ești pregătit pentru un nou început, conștientizează cine este acel „tu” care își dorește o viață nouă: este acel „tu” vechi, cu vechile tale credințe/ tipare/ programe/ obiceiuri/ comportamente? Fiindcă dacă este vechiul „tu”, care nu schimbă nimic, noua ta viață nu va fi chiar atât de nouă.

Cât de mult ești dispus să te schimbi, ca să poți accesa o nouă viață?

Tot mai mulți oameni simt că nu mai pot trăi doar la nivel de ego, doar ca aspectul lor uman. Ei vor să trăiască lăsându-se ghidați de sufletul lor, să aibă conexiuni la nivel de suflet, să facă lucruri care îi ung pe suflet, să asculte muzică pentru suflet, etc.

Acesta este un mod minunat de a trăi.

Atunci când ești întrebat „Cine ești tu?”, nu răspunzi de la nivel de ego, ci răspunzi ca un suflet: „Nu știu cine sunt cu adevărat, dar sunt în plin proces de a descoperi asta, de a descoperi care este Menirea mea aici, pe Pământ”. (Michael Mirdad)