„Cum fac să nu mai port Babilonul în mine?”

Când oamenii aud cuvântul „Babilon”, cei mai mulți se gândesc la un oraș antic. Dar Babilonul se referă mai puțin la un loc fizic și mai mult la un sistem, la un mod de organizare a vieții care îndepărtează încetul cu încetul umanitatea de adevărul ei profund.

Babilonul funcționează cel mai bine atunci când oamenii nici măcar nu își dau seama că se află în el.

În acel sistem, valorile care hrănesc cu adevărat spiritul uman sunt marginalizate - prezența iubitoare, înțelepciunea, integritatea, conexiunea cu natura, comunitatea…

Pe de altă, lucrurile care sunt ușor de „măsurat” sunt considerate cele mai importante - banii, statutul, productivitatea, imaginea.

De-a lungul timpului, mulți oameni ajung să vâneze ceea ce este considerat a fi „valoros”/ „de succes” de către acest sistem, mai degrabă decât ceea ce îi împlinește de fapt.

Un alt strat al Babilonului este distragerea atenției.

Există un zgomot permanent, care umple tăcerea – o avalanșă de știri, indignare, divertisment, algoritmi care concurează pentru fiecare secundă de atenție.

Când atenția oamenilor este împrăștiată în mod constant în diverse direcții, ei nu-și mai iau răgazul de a reflecta și de a pune întrebări mai profunde despre modul în care funcționează sistemul sau pe cine servește acesta, în realitate.

Apoi există și „modelarea identității”.

De la o vârstă fragedă, celor mai mulți dintre noi ni se dă un scenariu despre cum ar trebui să arate „succesul”, despre ce ar trebui să credem și cum ar trebui să trăim.

Școlile, mass media și cultura consolidează aceleași tipare, suntem programați continuu.

În momentul în care un om se abate de la acel scenariu, deseori simte că se pune presiune pe el să revină la ce „trebuie” să gândească/ facă.

Ceva interesant se întâmplă atunci când o persoană începe să se trezească, să deschidă ochii și să vadă acel sistem cu adevărat.

Atunci începi să observi contradicții peste tot. Sisteme care pretind că servesc umanitatea, dar de fapt par să producă rezultate contrarii. Explicații/ declarații/ versiuni oficiale care în trecut păreau solide încep să-și arate fisurile.

Faptul că vezi aceste lucruri creează un sentiment ciudat... este ca și cum ai trăi în aceeași lume ca toți ceilalți, dar o vezi cu alți ochi.

Dar iată conștientizarea cea mai profundă: Babilonul nu este doar un sistem care funcționează în jurul nostru; este, de asemenea, un sistem care funcționează și în interiorul nostru. El ține de credințele, programele și tiparele care ni s-au inoculat de mici, de frica de a ieși din rând, de nevoia de validare din partea unor sisteme care rareori răsplătesc autenticitatea.

Să te eliberezi nu înseamnă neapărat să te izolezi de lume.

Uneori înseamnă pur și simplu să decizi la modul conștient în ce îți investești atenția/ energia, să-ți menții integritatea și să alegi să gândești cu mintea ta, nu să iei în mod automat de bun ce-ți zic alții.

În momentul în care începi să pui sub semnul întrebării sistemul... deja îi slăbești strânsoarea.

Și în cele din urmă, întrebarea se schimbă; încetează să mai fie „Cum scap din Babilon?”. Devine: „Cum fac să nu mai port Babilonul în mine?”. (Zachary Fischer)