Nu este nimic mai eliberator decât capitularea în fața Voii divine

Mulți dintre noi trecem în această perioadă printr-o metamorfoză, asemenea omizii care devine fluture. În momentul în care intră în cocon, practic, acea omidă „moare”, pentru ca din ea să se nască altceva – un fluture.

Mulți oameni sunt acum în faza în care intră în cocon, în sensul că viața lor este dată peste cap, trec printr-o criză pe care o percep asta ca pe un sfârșit al vechii lor vieți, ca pe un gen de „moarte” a vechii lor Versiuni și de aceea sunt speriați. Ei încearcă să controleze procesul metamorfozei, să controleze ce se întâmplă în cocon. Asta este ca și cum omida ar avea pretenția să controleze procesul transformării ei în fluture…

Nu merge așa.

Când viața te-a băgat în cocon, este necesar să capitulezi și să lași Divinitatea să lucreze asupra ta, pentru ca la finalul procesului să devii o Versiune mai Bună a ta. Dacă nu capitulezi, dacă vei continua să încerci să controlezi ce se întâmplă în/ cu viața ta, procesul de schimbare va fi mult mai dureros.

Egoul tău nu poate organiza procesul evoluției tale ca nivel de conștiință, nu-ți poate organiza revelațiile.

Egoul tău nu-i poate dicta lui Dumnezeu ce să facă în viața ta.

Eu prefer să-l las pe Dumnezeu să îmi conducă viața, nu egoul meu. Dumnezeu știe cel mai bine ce este benefic pentru mine.

Nu este nimic mai eliberator decât capitularea în fața Voii divine. Și capitularea nu înseamnă să te dai bătut în fața vieții. Înseamnă să nu mai forțezi ceva ce este evident că nu funcționează.

Premisa de la care se pleacă în multe cazuri, în dezvoltarea personală, este că prin puterea voinței tale și a eforturilor tale o să faci să se întâmple ceea ce vrei tu să se întâmple. Adică o să faci să se întâmple ce vrea egoul tău să se întâmple. Practic, tu controlezi lucrurile și insiști până la a forța, pentru ca rezultatul să fie cel dorit de egoul tău.

O să vă dau un exemplu în acest sens: zona în care m-am zbătut cel mai mult în ultimii 20 de ani a fost cea legată de greutatea mea. De fiecare dată când am angajat un antrenor personal și am făcut toate exercițiile așa cum mi-a indicat el, rezultatele în ceea ce privește scăderea în greutate nu au fost cele dorite.

Ultima dată am lucrat cu un antrenor personal timp de 7 săptămâni, 7 zile din 7, am respectat toate indicațiile lui și totuși nu am slăbit.

Exasperat de acest lucru, am ieșit la o lungă plimbare de unul singur și Dumnezeu mi-a spus: „Vrei să știi ce se întâmplă? Aceasta este zona în care încă încerci să controlezi totul, iar rezultatul care înseamnă pierderea în greutate este mai important pentru tine decât sănătatea propriu- zisă. Ce preferi: să fii slab sau să fii un om sănătos?”.

Fiți foarte atenți la întrebare, fiindcă este importantă. Și această întrebare se poate formula și altfel:

Vrei să faci bani mulți sau să fii un om sănătos?

Vrei să fii cu acea persoană sau vrei să fii un om sănătos?

De fapt, cel care urmărește obsesiv un anumit rezultat, indiferent de cost, este de obicei un om care are traume nevindecate și al cărui ego se încăpățânează să forțeze, pentru a obține ceva ce crede că l-ar face fericit. Iar modul în care încearcă egoul să obțină acel ceva îl rănește pe omul respectiv și mai mult.

După acea plimbare am reflectat la întrebarea pe care mi-a pus-o Dumnezeu și mi-am schimbat abordarea. Mi-am identificat trauma interioară care mă mâna în lupta aceasta obsesivă cu kilogramele și m-am ocupat de ea. Apoi am constatat că am început să slăbesc fără să mai fac eforturi uriașe pentru asta.

De ce am slăbit în mod natural, sănătos? Pentru că nu am mai abordat lucrurile mânat de egoul meu care avea ca obiectiv slăbirea cu orice preț, ci am capitulat și am făcut o alegere conștientă: vindecarea interioară. (Kyle Cease)