Nu vă reprimați frustrarea ca să dați bine, ca să păreți spirituali

Astăzi mă voi adresa celor care trec printr-o încercare dificilă, care sunt într-o perioadă a vieții lor în care simt că sunt epuizați, că nu pot merge mai departe, care se gândesc să se dea bătuți.

Și dacă nu te afli într-o astfel de perioadă, felicitări; ia notițe, fiindcă cel mai probabil va veni o vreme când te vei confrunta și tu (din nou) cu o încercare dificilă.

Este important să înțelegeți un lucru: cu cât creșteți mai mult, cu cât vă apropiați mai mult de Dumnezeu, cu atât mai dificile vor fi încercările prin care treceți. Una este dificultatea testărilor la clasa I și alta este dificultatea testărilor la clasa a VIII-a. Și indiferent la ce nivel vă aflați, vor fi momente în care o să simțiți că sunteți foarte aproape de punctul de a vă da bătuți.

Acceptați ideea că frustrarea este firească în astfel de situații.

Și prin asta nu vreau să spun că e „normal” să trăiești într-o continuă frustrare, ci spun că faptul că ai evoluat ca nivel de conștiință nu înseamnă că nu mai ai voie să simți niciodată frustrare. Nu vă reprimați frustrarea ca să dați bine, ca să păreți spirituali.

Spiritualitatea, apropierea de Dumnezeu, prespune printre altele autenticitate, onestitate.

Poți să stai de vorbă cu Dumnezeu și să-i spui, la modul sincer: „Doamne, am senzația că ai uitat de mine, că nu te mai uiți de ceva timp către mine. Și nu mai știu ce să fac, nu știu cum să ies la liman. Uneori îmi vine să mă dau bătut, fiindcă sincer, nu știu cum să rezolv situația asta. Te rog să mă ajuți să mă eliberez de această stare de frustrare!”. (Preston Morrison)