Dumnezeu ne trimite uneori binecuvântări prin oameni.
Oameni necunoscuți care nici nu știu că Dumnezeu lucrează prin ei.
Ei simt doar un impuls să-ți ofere, pentru câteva secunde, atenția lor.
Să-ți țină o ușă. Să-ți explice un traseu. Să-ți zâmbească cu blândețe. Să-ți pună o întrebare la timpul potrivit.
Fără să știe că în acel moment ți-au dăruit sentimentul că ai fost văzut. Înțeles. Sprijinit.
Nu judecat. Nu trecut cu vederea.
Sunt ființe care apar o singură dată în realitatea noastră, dar lasă o amprentă care rămâne.
Ne învață prin exemplul lor să fim mai atenți la ceilalți.
Să oferim, la rândul nostru, ceea ce am primit cândva și n-am putut uita.
Așa se naște lanțul viu al Bunătății.
Grație lor, învățăm să dăm mai departe.
Ți s-a întâmplat vreodată ca gestul necunoscut să-ți atingă inima mai profund decât ai fi crezut?