Hai să discutăm pe bune despre „Facă-se Voia Ta!”

Hai să discutăm pe bune despre „Facă-se Voia Ta!”

Fiindcă mulți oameni spun asta fără să-și dea seama ce înseamnă, de fapt, să ceri așa ceva.

„Facă-se Voia Ta!” este o rugăciune, este: „Doamne, îți cer să faci cum este Voia Ta, nu cum este voia mea, în această chestiune!”.

Mulți oameni cred că „Facă-se Voia Ta!” înseamnă ca Dumnezeu să găsească o cale - care vrea El - pentru ca lucrurile să iasă așa cum vor ei. Și nu este deloc așa.

De multe ori este exact invers. Voia Lui ne răscolește viața, nu ne-o aranjează cum vrem noi.

Să spunem că a venit timpul ca tu să ieși dintr-o căsnicie disfuncțională/ toxică, dar nu vrei să vezi semnele care îți sunt trimise de Divinitate și te agăți de acea relație.

În acest caz, „Facă-se Voia Ta!” poate să însemne că Dumnezeu face în așa fel, încât partenerul te anunță că vrea divorțul, sau îl prinzi în timp ce te înșală sau se întâmplă altceva atât de grav, încât nu mai ai încotro și pui punct acelei căsnicii.

Să spunem că a venit timpul ca tu să renunți la un loc de muncă toxic, care îți afectează sănătatea, dar refuzi să vezi semnele pe care ți le dă Dumnezeu în acest sens.

„Facă-se Voia Ta!”, în acest caz, poate să însemne că El face în așa fel, încât fie ajungi într-o situație atât de traumatizantă, încât nu mai reziști și îți dai demisia, fie te îmbolnăvești și nu mai poți lucra acolo, fie ești concediat.

„Facă-se Voia Ta!” înseamnă să-l anunțăm pe Dumnezeu că suntem de acord ca El să intervină în viața noastră așa cum crede de cuviință, pentru a se împlini Planul Lui pentru viața noastră. Și de multe ori Planul Lui pentru viața noastră ne duce în direcții complet diferite de cele pe care le-am fi ales noi.

Planul Lui pentru viața noastră este să ne scoată din relații/ medii/ contexte toxice și să ne țină în solitudine pentru o perioadă, ca să ne facem munca interioară - să ne vindecăm traumele, să curățăm energiile de vibrație joasă din interiorul nostru, să ne schimbăm comportamentele.

Planul Lui este să ne împiedice să permitem ca niște oameni disfuncționali/ toxici să (re)intre în viața noastră, să trecem prin experiențe care ne smeresc (experiențe în care egoul nostru se simte umilit, nu smerit), să ne țină departe de cărările lăturalnice, care reprezintă o distragere de la Calea noastră.

Planul Lui este să ne impulsioneze să funcționăm în integritate și adevăr.

Când spui „Facă-se Voia Ta!” nu este de joacă.

Dumnezeu nu glumește când este vorba despre Voia Sa.

„Facă-se Voia Ta!” este un angajament pe care ți-l iei - unul care nu este ușor de dus.

Când spui la modul conștient „Facă-se Voia Ta!”, știi că lucrurile pot să iasă complet diferit de ceea ce era voia ta, că poate să te doară, că poate să-ți dea viața peste cap. Și îți asumi această capitulare în fața Voii divine, indiferent de ceea ce se întâmplă. Iar când tot ceea ce era construit pe minciună/ lipsă de integritate în viața ta se prăbușește, nu spui „De ce m-ai pedepsit, Doamne?”, „Cu ce am greșit, Doamne, de ai permis să mi se întâmple asta?”, „De ce eu?”, „Nu meritam să mi se întâmple așa ceva!”

Nu-i ceri socoteală lui Dumnezeu pentru ceea ce ți s-a întâmplat, ci accepți acea experiență, cu tot cu durerea aferentă, știind că totul are un rost, chiar dacă tu nu vezi acel rost în momentul respectiv.

„Facă-se Voia Ta!” presupune un nivel profund de capitulare, la care primești totul – și ceea ce percepi ca fiind „bine”, și ceea ce percepi ca fiind „rău” – cu recunoștință și îi permiți lui Dumnezeu să taie unde, când și cât vrea în viața ta.

Ar fi de dorit să fii conștient de toate astea când îi spui lui Dumnezeu că ești pregătit să pui totul în mâinile Sale și că alegi, de bunăvoie și nesilit de nimeni, „Facă-se Voia Ta!”

O astfel de capitulare este ceva sacru.

Când înțelegi toate aceste lucruri, nu te mai grăbești să îți asumi așa ceva. O lași mai moale cu „Facă-se Voia Ta!”, fiindcă știi care pot fi consecințele unei asemenea rugăciuni și știi că încă nu ești pregătit pentru un asemenea nivel al Intervenției divine în viața ta. Preferi să mergi mai prudent pe calea asta, să înaintezi în pasul piticului.

Eu, una, așa am făcut ani la rând, am înaintat prudent.

Îmi plăceau intervențiile Sale care aduceau lucruri minunate în viața mea, dar eram conștientă că există și reversul medaliei și că uneori, aceste intervenții pot avea efecte zguduitoare.

Admit, îmi era frică de ceea ce putea să însemne „Facă-se Voia Ta!” în viața mea.

Când am decis, în sfârșit, să fac acest pas, am zis să o fac într-un mare mod, să „mă arunc în gol".

Eram pe cale să fac un lucru care ar fi avut efecte importante în viața mea, iar chestiunea era deja stabilită; mai era doar de „parafat” treaba, ca să spun așa. Practic, părea că nu are cum să nu se întâmple acel lucru.

Și totuși, adânc în interiorul meu simțeam că ceva nu e în regulă. Nu știam ce, dar nu-mi dădea pace.

Egoul meu era foarte mulțumit de toată treaba, dar ceva în mine îmi spunea că e posibil ca Dumnezeu să nu fie mulțumit. Nu aveam elemente concrete pe care să mă bazez, nu exista ceva care să fie evident în neregulă, dar tot aveam dubii.

În noaptea de dinaintea zilei decisive am hotărât că este momentul capitulării. Am spus: „Doamne, pun această chestiune în mâinile Tale! Dacă nu este Voia Ta să fac asta, oprește-mă, nu mă lăsa să merg înainte în această direcție! Oprește-mă prin orice mijloace!”.

Egoul meu voia să merg înainte și era aproape sigur că lucrurile vor merge așa cum era stabilit. Dar n-au mers. Dumnezeu a blocat totul.

A doua zi eu n-am avut nimic de făcut; doar am constatat că nimic din ceea ce era deja stabilit nu mai este valabil. Și asta mi-a răscolit viața pe mai multe paliere.

Am trecut prin șocul aferent, dar nu am simțit în niciun moment altceva decât recunoștință pentru ceea ce a făcut Dumnezeu.

M-am prăbușit, iar apoi, cu ajutorul Lui, m-am reconstruit.

După acest salt de credință, care s-a soldat cu ceea ce egoul meu a perceput a fi o prăbușire de zile mari, mi-a fost din ce în ce mai ușor ca de fiecare dată când a fost vorba despre o decizie importantă, să cer: „Doamne, pun această chestiune în mâinile Tale. Dacă nu este Voia Ta să fac asta, oprește-mă, nu mă lăsa să merg înainte în această direcție!”.

Acum nu mai am emoțiile de la început, când egoul meu era nerăbdător să vadă dacă iese cum vrea el. Acum așteptarea vine din spațiul neutralității.

Ai grijă când spui „Facă-se Voia Ta!”, fiindcă s-ar putea ca Dumnezeu să te ia în serios.

Asigură-te că ești pregătit pentru varianta în care se face Voia Sa.