Lauda de sine nu miroase-a bine

Lauda de sine nu miroase-a bine.

E minunat să conștientizezi și să onorezi Lumina din tine.

Dar lauda excesivă e o formă de cerșit.

Ceri atenție, validare. E un gol neacoperit.

Când spui insistent: „Sunt cel mai bun, sunt cel mai dotat!”

În tine se aude: „Am fost respins. Am fost ignorat”.

Ai nevoie disperată să fii remarcat.

Crezi că vei umple golul dacă vei fi aplaudat.

Lauda de sine e un semn de nesiguranță, de neîncredere în propria valoare.

Nu convinge pe nimeni, nu ridică audiența în picioare.

Valoarea autentică nu are nevoie să fie strigată.

Nu cere loc pe scenă; de aplauze și like-uri nu e interesată.

Valoarea reală se simte, este evidentă, se remarcă oriunde.

Ea impresionează, inspiră, te pătrunde.

Ți s-a întâmplat să ai de-a face cu oameni care se laudă singuri la modul excesiv? Cum îi tratezi pe aceștia?