Noi toți tânjim după conexiuni reale, de la inimă la inimă

Într-o lume în care cei mai mulți oameni funcționează pe pilot automat, autenticitatea a devenit ceva exotic.

Într-o lume în care cei mai mulți oameni funcționează după principiul „Mie ce-mi iese din asta?”, să întâlnești pe cineva care funcționează după principiul „Cu ce aș putea să te ajut?” este ceva exotic.

Într-o lume în care cei mai mulți oameni spun ceea ce „trebuie” să spună, să spui degajat ceea ce gândești/ simți cu adevărat este aproape o formă de excentricitate.

Când pentru tine „normalitatea” înseamnă să-ți rostești și să-ți trăiești adevărul indiferent de ceea ce cred/ spun/ fac ceilalți, mulți te vor considera ciudat, excentric sau neadaptat.

În același timp, tocmai asta va atrage atenția celor puțini care contează cu adevărat.

O frază spusă firesc, într-un context care pentru tine nu însemna nimic deosebit, îi va atrage imediat atenția unui om care are de-a face zilnic cu măștile purtate de cei care vor să se integreze, să avanseze sau să-l impresioneze.

Îi va atrage imediat atenția unui om puternic, cu adevărat matur, care este sătul de prefăcătoria cu care are de-a face zi de zi.

Îi va atrage atenția unui om care trăiește într-un mediu în care fiecare își urmărește propriile interese, fiecare compliment este calculat, fiecare conversație ascunde o încercare mai mult sau mai puțin subtilă de manipulare și fiecare zâmbet are un scop ascuns.

Suntem atât de obișnuiți să vedem în jurul nostru interacțiuni gestionate prin prisma intereselor personale, comportamente care au la bază o strategie a egoului, încât autenticitatea ne surprinde, uneori chiar ne șochează. A devenit ceva exotic.

Când îți rostești cu nonșalanță adevărul, acest gen de autenticitate trece ca un laser prin „armura” unui om puternic, matur, obișnuit să aibă de-a face cu măștile celor din jur.

Când te manifești autentic, fără nicio dorință de a impresiona/ manipula/ profita de ocazie, când nu ai nicio reținere să spui că ai o altă părere, ești ca o gură de aer curat pentru cineva care a stat prea mult timp într-o încăpere plină de praf - este firesc să-i atragi atenția.

Un om puternic este atras de alți oameni puternici. Dar puterea ta este diferită de cea cu care este obișnuit el. Nu este o putere de poziție, de statut sau de influență; este o putere interioară.

Acel om este obișnuit să identifice probleme, să găsească soluții, să construiască strategii, să le aplice și să obțină rezultatul dorit.

Cu tine, însă, lucrurile nu funcționează așa. Există o complexitate și o impredictibilitate care te fac greu de citit, greu de anticipat. Ești o enigmă care nu poate fi descifrată dintr-o privire; trebuie descoperită în timp.

Dar ești o enigmă savuroasă.

Ești omul care îl scoate din funcționarea pe pilot automat și îl face să-și folosească din nou inima.

Ești omul interesat de ființa lui, nu de masca lui, nu de brandul lui, nu de statutul lui.

Nu vrei să obții ceva de la el. Vrei să-l cunoști pe el, cel autentic.

Și pentru cineva obișnuit ca oamenii să fie interesați mai ales de ceea ce el reprezintă, de ceea ce poate oferi sau de ceea ce pot obține de la el, diferența este uriașă.

Ești o revoluție în lumea lui relațională.

Interacțiunea cu tine este diferită de tot ceea ce a experimentat până atunci.

Nu încerci să-i dovedești că ai valoare, nu încerci să performezi în fața lui, să-l impresionezi sau să tragi spuza pe turta ta. Pur și simplu discuți cu el de la egal la egal.

Mulți oameni, indiferent cât de realizați par, se simt foarte singuri în interior. Relaționarea permanentă din spatele măștilor devine apăsătoare atunci când o experimentezi zi de zi. Și simți când oamenii din jur sunt mânați de propriile interese în relaționarea cu tine.

De aceea, interacțiunea cu o persoană care se manifestă autentic, care nu se teme să spună adevărul – echilibrat, cu respect, cu Iubire – poate fi profund relaxantă. În prezența unei astfel de persoane nu mai trebuie să fii permanent în gardă.

Că ne dăm seama sau nu, noi toți tânjim după conexiuni reale, de la inimă la inimă.

Ele ne hrănesc, ne regenerează și ne umplu cu Lumină.

Cea mai puternică conexiune nu este cea în care doi oameni încearcă să se impresioneze unul pe celălalt, ci aceea în care niciunul nu mai simte nevoia să o facă.