Retragerea periodică în solitudine este un act de respect față de sine
Retragerea periodică în solitudine este un act de respect față de sine, pentru că ea transmite mesajul „Lumea mea interioară este importantă și îi acord atenția cuvenită”. Retragerea în solitudine arată că ești conștient că evoluția personală cere un spațiu în care să stai în liniște doar cu tine însuți și că vindecarea ta necesită și ea un astfel de spațiu.
Singurătatea este inconfortabilă pentru că aceasta înseamnă că omul respectiv tânjește după conexiune, dar nu reușește să aibă parte de ea. Omul care se simte singur dacă stă cu el însuși nu are o conexiune cu propria ființă, nu se simte bine în propria companie.
Solitudinea, pe de altă parte, este un spațiu în care te simți bine, pentru că îți place propria companie, pentru că înveți multe despre tine atunci când stai cu tine însuți și poți ajunge la un nivel mai înalt de armonie/ echilibru în interiorul tău.
Femeia care preferă solitudinea are o putere interioară care face ca ea să nu fie intimidată atât de ușor și să nu poată fi dominată. Puterea ei nu se manifestă printr-o atitudine agresivă/ dură, ci vine din stabilitatea ei interioară. Pentru că acea femeie nu este dependentă de aprobarea/ validarea exterioară, nu poate fi manipulată sau controlată.
Manipularea are succes când ai de-a face cu un om care are nevoie de validare exterioară, care tânjește să fie băgat în seamă/ acceptat, să se integreze.
O femeie care nu savurează solitudinea are tendința să își coboare standardele, să permită să-i fie încălcate limitele, să facă compromisuri mari, ca să nu fie marginalizată/ izolată/ părăsită. Deseori ea va tolera lipsa de respect, își va ignora intuiția și își va negocia valorile, ca să păstreze alături de ea o anumită persoană, ca să nu rămână singură.
Nu poți controla însă o femeie care se simte bine în solitudine, amenințând-o că o părăsești/ rupi relația cu ea dacă nu face ce vrei tu.
Nu poți controla pe o persoană amenințând că îi iei un lucru de care ea nu este dependentă.
O femeie care se simte bine în solitudine este stabilă emoțional, nu vede într-o altă persoană sursa împlinirii/ fericirii ei, nu-și extrage valoarea din faptul că are o relație de cuplu, nu se teme de respingere sau abandon și nu se sperie, dacă o ameninți că rupi relația.
Nici faptul că încerci să o „pedepsești” prin tăcere nu o impresionează, pentru că pentru ea tăcerea nu reprezintă un disconfort.
Ea sesizează imediat încercarea de manipulare și nu este impresionată de acest gen de amenințări, formulate direct sau indirect. Jocurile acestea toxice nu merg cu ea, fiindcă nu este disperată și nu este dispusă să păstreze cu orice preț o anumită persoană/ relație în viața ei.
Controlul se deghizează uneori sub forma grijii față de celălalt, afecțiunii sau dorinței de a-l proteja, dar de fapt îi limitează acelui om, puțin câte puțin, libertatea de mișcare și libertatea de alegere.
Femeia care se simte bine în solitudine poate vedea dincolo de această deghizare, ea înțelege diferența dintre a susține pe cineva și a-l sufoca, diferența între ghidare și dominare.
Ea nu are nevoie de cineva care să-i indice direcția în care să meargă în propria viață și nici de cineva care să-i dea „stabilitate”/ „siguranță”. Ea sesizează atunci când influența altuia se transformă în presiune exercitată asupra sa.
O astfel de femeie nu se simte flatată de faptul că un bărbat este posesiv cu ea și nici nu este impresionată de pretențiile bărbatului care îi cere ca ea să i se subordoneze în relație. Autonomia ei nu este negociabilă.
Faptul că o femeie se simte bine în solitudine face ca ea să nu poată fi grăbită să intre într-o relație sau să facă ceva ce nu se simte pregătită să facă.
Manipulatorii se folosesc deseori de astfel de manevre - pun presiune pe femeia respectivă, o fac să simtă că trebuie să ia urgent o decizie, înainte ca ea să ajungă la claritate cu privire la situația respectivă. Manipulatorii forțează lucrurile, o provoacă pe femeie să reacționeze, să facă alegeri în grabă, de frică să nu piardă ceva.
O femeie care se simte bine în solitudine se mișcă în ritmul ei, nu acceptă să fie grăbită, nu se simte obligată să dea un răspuns imediat și nici nu consideră necesar să se justifice când spune „Nu”. Ea nu răspunde la provocări, nu se lasă atrasă în jocuri manipulatoare și nu reacționează impulsiv.
O femeie de acest tip nu confundă atenția pe care i-o acordă un bărbat cu afecțiunea. Ea știe că nu întotdeauna cei care se arată interesați de ea au intenții curate și nu toate persoanele care încearcă să se apropie de ea sunt capabile să-i ofere un spațiu sigur. Acest nivel al discernământului o protejează când are de-a face cu prădători, cu oameni care dincolo de aparența atractivă, au un caracter toxic și de oameni care fac promisiuni fără acoperire.
Manipularea începe deseori cu laude exagerate, dar o femeie care se simte bine în solitudine nu se lasă manipulată în acest fel. Ea știe că valoarea sa nu vine din validarea exterioară și nu este flatată de astfel de încercări străvezii de a i se atrage atenția. Faptul că un bărbat se arată foarte interesat de ea nu este un lucru care să o impresioneze; ea nu se uită la ce spune acel bărbat într-un moment sau altul, ci la ceea ce face el în mod consistent. Se uită la tiparele lui, la comportamentul lui, la caracterul lui.
O femeie care se simte bine în solitudine nu este impresionată de presiuni psihologice sau șantaj emoțional. Ea știe foarte clar ce este responsabilitatea ei și ce este responsabilitatea altora și nu permite să fie puse în seama ei responsabilități care nu-i aparțin. Nu se simte obligată să repare/ salveze pe nimeni și nici să tolereze toxicitatea altora, indiferent cine ar fi aceștia.
Ea știe că iubirea nu înseamnă nici negare de sine și nici să te pierzi pe tine însăți în relație; știe că loialitatea nu înseamnă să fii dispusă să tolerezi orice într-o relație.
O femeie care se simte bine în solitudine iese fără ezitare dintr-o relație care nu îi este benefică, iar asta este una dintre cele mai mari puteri ale sale, fiindcă manipulatorii se bazează pe faptul că femeia va rămâne în relație, orice ar face ei. Dacă un bărbat constată că ești dispusă să tolerezi orice pentru a evita despărțirea, se va simți liber să facă orice.
Dacă însă ești o femeie care a stabilit limite clare în relația de cuplu și bărbatul știe că nu vei ezita să pleci în cazul în care el nu respectă aceste limite, manipularea nu mai funcționează.
O astfel de femeie știe că dacă ai ieșit dintr-o relație disfuncțională/ toxică nu ai pierdut nimic; dimpotrivă, ai câștigat. (TD Jakes)