„Te iert. Iar Dumnezeu te iartă și El”

Când aveam 18 ani am întâlnit-o prima dată pe femeia pe care o iubesc mai mult decât pe oricine altcineva.

Era una dintre cele mai frumoase fete din universitate și cei mai mulți dintre prietenii mei își doreau să aibă o relație cu ea, din motive lesne de înțeles – motive care nu erau unele pure.

Toți prietenii mei considerau că eu și acea tânără eram ca apa și uleiul, că nu ne potrivim de niciun fel. La acea vreme eu aveam inima frântă, după o recentă despărțire de cea care-mi fusese iubită și cu care credeam că o să mă căsătoresc. Mă luptam cu depresia și îi spusesem lui Dumnezeu și mamei mele că nu o să mă căsătoresc niciodată și nu o să mai intru niciodată într-o relație cu o femeie.

Și într-o zi, această tânără a oprit mașina în dreptul meu, a dat geamul jos și mi-a spus: „M-am despărțit de iubitul meu”.

Ne știam doar așa, din vedere, pentru că locuia în gazdă împreună cu o studentă care era o bună prietenă de-a mea.

Ideea este că atunci când ea a oprit mașina lângă mine și mi-a spus aceste cuvinte am fost șocat, pentru că nu m-aș fi așteptat niciodată la așa ceva.

M-am îndrăgostit de acea tânără. Ea fusese rănită, fusese supusă unor abuzuri, suferise mult. Și în timp ce toți ceilalți vedeau doar frumusețea ei exterioară și erau interesați de ea doar pentru asta, eu, din ce o cunoșteam mai bine, din aceea îmi dădeam seama că era ceva în trecutul ei ce o rănise foarte tare și ce nu avea curajul să îi spună nimănui.

Adânc în interiorul meu știam că este ceva foarte traumatizant în trecutul ei, ceva ce o afecta foarte mult.

Când i-am cerut mâna, eram în genunchi, cu inelul în mână și am început prin a cita din Biblie: „Oriunde mergi tu, voi merge și eu. Oriunde te vei opri tu, mă voi opri și eu. Oamenii cu care vrei să fii tu vor fi oamenii cu care voi fi și eu. Dumnezeul tău va fi și Dumnezeul meu” și apoi, printre altele, i-am spus: „Știu că există ceva ce nu mi-ai putut spune până acum. Mă rog ca într-o zi, oricât de îndepărtată va fi ea, să te simți în siguranță cu mine la un asemenea nivel, încât să-mi poți împărtăși acel lucru pe care nu mi-l poți spune acum”.

Tânărul care eram atunci nu era suficient de matur ca să-și dădea seama că nu ar trebui să-i spună femeii pe care o iubește așa ceva, atunci când îi cere să se mărite cu el…

De fapt, eu voiam să-i transmit femeii pe care o iubeam: „Cred că Dumnezeu ne-a adus împreună pentru ca eu să te ajut să te vindeci”.

Au trecut 7 ani de la căsătorie și cu cât trecea timpul, cu atât eram mai convins că este ceva foate traumatizant ce o macină în interior, că e ceva ce se teme să-mi împărtășească.

Și într-o seară, când eram în dormitor, pe neașteptate, a izbucnit în plâns și a zis: „Vreau să-ți spun ceva ce nu am mai spus nimănui, niciodată”. Iar apoi plânsul s-a accentuat; plângea în hohote, nici nu putea vorbi.

La acel moment ea avea 32 de ani, iar eu aveam 29 de ani.

Mintea mea rula fel de fel de scenarii, părea că e ceva groaznic, după cum plângea. Mi s-a făcut frică. Mă gândeam că poate îmi spune că m-a înșelat sau poate îmi spune că cineva i-a făcut ceva sau poate că a făcut niște alegeri financiare dezastruoase fără să mă întrebe. Mă gândeam la tot felul de lucruri.

I-am zis că poate să-mi spună orice, că și dacă m-a înșelat tot nu o voi părăsi, că este în siguranță. Mi-a spus că nu e asta, e ceva mult mai rău și a continuat să plângă în hohote.

Când s-a mai liniștit, mi-a spus: „Când aveam 16 ani am rămas însărcinată și am făcut un avort. Nu am spus nimănui acest lucru, nici măcar mamei mele”. După care a început iar să plângă în hohote, să-mi spună întruna că regretă amarnic ce a făcut atunci.

Până la acel moment soția mea nu avusese niciodată un orgasm în timp ce făceam dragoste. Și pentru că eram doar un tânăr imatur pe atunci, am luat asta ca pe-o provocare a bărbăției mele.

Nu aveam idee ce înseamnă pentru ea intimitatea cu un bărbat, după trauma pe care o suferise la 16 ani. Nu aveam idee că în soția mea era o adolescentă căreia îi fusese smuls ceva prețios și care din acest motiv a simțit că este nevoită să ia o decizie despre care ea considera că a fost una dintre cele mai groaznice din viața ei. Și pentru că acea decizie care a traumatizat-o era legată de sex, de atunci s-a blocat ceva în ea, a intrat într-un mod de autoapărare și se crispa de câte ori se afla într-un context legat de intimitatea fizică.

Trauma fusese atât de mare, încât chiar și perioada căsniciei noastre, când făceam dragoste, adolescenta din interiorul ei intra în autoapărare.

După ce mi-a făcut această mărturisire a început iar să plângă în hohote și se ruga la Dumnezeu să fie iertată pentru acel avort.

Se întâmplase cu 16 ani în urmă și ea era atât de afectată, de parcă se întâmplase cu o zi înainte.

Tânărul imatur care eram la acea vreme nu era pregătit să onoreze cum se cuvine un astfel de moment, o asemenea mărturisire.

Acel tânăr era atât de imatur, încât în mod normal, ar fi gândit: „Partea bună în toate astea este că de acum înainte soția mea va avea orgasm”.

Dar pentru că eram pastor, nu la asta m-am gândit în primul rând, ci m-am speriat și m-am întrebat: „Cum o să gestionez eu situația asta, în ceea ce privește biserica? În ce mod o să reacționeze pastorul care conduce ce biserica noastră, atunci când îi voi spune aceste lucruri? Oare o să-mi pierd slujba?”.

În acea noapte m-am dus în altă cameră și m-am frământat cu toate aceste gânduri legate de consecințele faptului că soția mea făcuse un avort. Și o auzeam cum a plâns toată noaptea în dormitor.

Aș vrea să spun că m-am comportat cu maturitate atunci, dar adevărul este că nu am făcut asta. Am judecat-o pentru că a făcut un avort și am judecat-o și pentru că mi-a ascuns acest lucru atâția ani, mai ales în condițiile în care eram pastor și era un lucru foarte grav și din acest punct de vedere.

Am fost un fariseu.

A doua zi, dimineață, stăteam așezat pe pat, gândindu-mă la tot ce se întâmplase în seara trecută și frământându-mă privind modul în care pot gestiona toate astea, când l-am auzit pe Dumnezeu că-mi spune: „Ții minte ce mi-ai cerut săptămâna trecută, pentru Noul An? Mi-ai spus: «Doamne, ai făcut atât de multe pentru mine! Nu vreau să-mi dai nimic de Anul Nou. Tot ceea ce-ți cer de data asta este să mă faci să semăn mai mult cu Tine».

Ce crezi că aș face Eu într-o situație similară cu cea în care te afli tu acum? Ce fac Eu mereu? IERT!”.

Am simțit că vocea Lui bubuie în interiorul meu.

„Acum vreau să te duci în dormitor, să o iei în brațe pe femeia pe care o iubești atât de mult, să te uiți în ochii ei și în calitate de reprezentant al Meu, să îi spui «Te iert. Și Dumnezeu te iartă și El».

M-am dus în dormitor și i-am cerut soției mele să se ridice din pat. S-a ridicat și nici nu putea să mă privească în ochi.

I-am cerut să se uite în ochii mei. Nu a putut să facă asta.

I-am cerut „Iubito, te rog să te uiți în ochii mei”. Nu a putut să facă asta.

I-am întors capul către mine, am privit-o în ochi și i-am spus: „Dumnezeu m-a trimis către tine să-ți spun: «Este ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată». Te iert. Și Dumnezeu te iartă”.

Nu am mai experimentat niciodată o îmbrățișare de genul celei pe care am avut-o noi doi atunci.

Ca pastor, am văzut multe miracole făcute de Dumnezeu în viața altora și în viața mea, dar nu am experimentat niciodată un miracol ca cel pe care am simțit că l-a făcut Dumnezeu în interiorul meu în acea zi. Nu am experimentat niciodată sentimentul prezenței lui Dumnezeu în interiorul meu la nivelul la care l-am experimentat atunci.

Femeia care este soția mea acum este cu totul alta decât femeia cu care m-am căsătorit.

Iar soțul și pastorul care sunt eu acum este cu totul altul decât soțul și pastorul care eram atunci.

Acea mărturisire nu a eliberat-o doar pe ea, nu a schimbat-o doar pe ea. Dumnezeu a folosit acea mărturisire pentru a mă schimba și pe mine. Până atunci empatia nu era unul dintre punctele mele tari. Dar în acea zi totul s-a schimbat.

Dacă ești o femeie care a făcut un avort de curând, îți spun că nu este necesar să aștepți 16 ani în care acest lucru să te macine pe dinăuntru. Nu este nevoie să mai aștepți nici măcar 16 minute. Vorbește acum cu Dumnezeu, spune-i ce ai pe suflet, cere-ți iertare pentru ce ai făcut.

Ca pastor, îți spun că Dumnezeu te va ierta. Și pentru că El te va ierta, este necesar să te ierți și tu pe tine însăți pentru acea decizie.

Iar dacă ești programată la un avort în următoarele zile, îți spun că nu ești obligată să te duci, doar pentru că ai programare.

Nu este necesar să ai toate răspunsurile, nu este necesar să știi dinainte cum te vei descurca, cum vei putea să crești un copil.

Adânc în interiorul tău știi că nu vrei să faci avort.

Mă rog ca Dumnezeu să te viziteze până în ziua în care ai programarea și să te ajute să iei decizia cea mai bună. (Preston Morrison