Triunghiul copilăriei
Eu lucrez mult cu ceea ce am numit „Triunghiul copilăriei”.
Când este vorba despre a descoperi tiparele unui om, sunt trei întrebări pe care să le pui:
*ce a făcut acel om în copilărie pentru a-și face prieteni și a păstra acei prieteni.
Pentru unii copii asta a însemnat să devină clovnul clasei, să fie cei care-i distrează pe cei din jur; pentru alții a însemnat să iasă în evidență prin ceva, să domine într-un fel încăperea; pentru alții a însemnat să se facă mici și să nu deranjeze pe nimeni.
*ce a trebuit să facă sau a trebuit să evite să facă în copilărie, pentru a fi în siguranță.
Pentru unii copii, „siguranța” era să fie îmbrățișați și alintați la finalul unei zile; pentru alții însemna să primească ceva de mâncare, pentru alții siguranța era să nu fie bătuți în acea zi.
*ce a simțit că trebuie să facă în copilărie, pentru a fi recompensat.
În general, pentru copii, „recompensa” este aprecierea, afecțiunea, iubirea.
Aceste comportamente, repetate ani la rând, devin niște tipare și persoana respectivă le poartă în ea și când devine adult.
90% dintre oameni trec prin viață funcționând exact așa cum o făceau când erau copii, deși au ajuns la o vârstă a maturității și apoi a senectuții; ei repetă aceleași tipare, fără să fie conștienți de asta.
Ca adulți, noi avem trei versiuni diferite ale noastre, pe care le folosim în fiecare zi: cea de acasă, din familie, cea profesională și cea pe care o afișăm cu prietenii/ anturajul.
Aceste trei medii corespund triunghiului Acasă - Școala - Locul de joacă, din copilărie.
Când lucrez cu un client, îi cer să îmi spună ce fel de copil era în familie, ce fel de copil era la școală și ce fel de copil era în grupul de prieteni. Acele tipare le repetă oamenii și ca adulți – tiparele de acasă le repetă în familia actuală, tiparele de la școală le repetă în mediul profesional și tiparele din grupul de prieteni/ locul de joacă din copilărie le repetă în grupul de prieteni/ anturajul actual.
Dacă știi aceste lucruri despre cei cu care lucrezi într-o organizație sau într-o firmă, deja știi cum vor reacționa la conflict, ce vor evita să facă, vei ști cum să-i grupezi pe echipe.
Este foarte util să-ți înțelegi propriile tipare, fiindcă acesta este primul pas pe calea schimbării.
Un alt pas pe calea schimbării este să accepți ideea că nu ești mai „special” decât alții și să încetezi să te mai plângi că nu ești înțeles. Important nu este să te înțeleagă alții, este să te înțelegi tu pe tine însuți. Conștientizează că este posibil ca unii oameni să nu te înțeleagă niciodată; nu te mai consuma pentru asta. (Chase Hughes)