Ești capabil să înveți din experiențele dureroase prin care ai trecut?

Unii oameni refuză să-și învețe lecțiile din experiențele dureroase prin care au trecut și revin iar și iar la același tip de persoane/ situații/ relații care i-au rănit în trecut.

Acest gen de oameni nu vor lua o decizie tranșantă, nu vor fi dispuși să facă o schimbare radicală în viața lor, până când nu ajung la un asemenea nivel de durere/ disperare, încât să simtă „Nu mai rezist; pur și simplu nu mai pot continua așa. Fac orice, numai să termin cu asta!”.

Noi toți avem în preajma noastră oameni de acest gen, care deși suferă, nu se îndură să ia o decizie tranșantă și să iasă dintr-o situație/ relație toxică. Nu învață lecția din ceea ce li se întâmplă.

Și când este vorba despre astfel de oameni, dacă îi iubești, îi ajuți o dată, îi ajuți de două ori, discuți cu ei, le explici că acea situație/ relație îi distruge, dar dacă vezi că vorbești în gol, nu mai insiști, nu tragi de ei în speranța că îi convingi să facă alt gen de alegeri. Nu te mai amesteci atunci când vezi că ei continuă să facă alegeri care îi rănesc, că ei se întorc la persoane toxice, care i-au rănit în trecut și de care s-au eliberat cu greu.

Unii oameni nu învață din prima; au nevoie să repete de multe ori lecțiile dureroase, până să le învețe. Au nevoie să ajungă în hăul disperării, până să fie dispuși să se schimbe. Și oricât i-ai iubi, nu poți decât să accepți faptul că ei nu învață decât prin suferință extremă.

Ești capabil să accepți faptul că un anumit om nu-și învață lecția din primele experiențe dure prin care trece și că singurul mod în care va învăța va fi atunci când durerea/ suferința îl va îngenunchea?

Ești capabil ca atunci când ai în preajma ta un astfel de om, să-i dai drumul, să îl lași să-și vadă de drumul lui, ca să nu ajungi să-ți distrugi propria viață, „fiindcă-l iubești”?

Ești capabil să-i dai drumul, în loc să îți faci un scop din a-l salva de el însuși, caz în care tot ce vei reuși este să te distrugi pe tine?

Ești capabil să-ți păstrezi credința nezdruncinată în Dumnezeu chiar și atunci când ți se întâmplă lucruri dureroase/ care ți se par „nedrepte”? Sau dacă Dumnezeu nu face ce vrei tu, nu mai crezi în El?

Dacă tu nu ești capabil să faci față dezamăgirilor/ atacurilor/ trădărilor de care ai parte la nivelul la care te afli acum, cum crezi că vei face față celor de care vei avea parte când vei urca la un nivel superior, care vor fi mult mai dure?

Dacă tu ai acum o audiență/ vizibilitate relativ restrânsă și nu faci față criticilor/ atacurilor/ dazamăgirilor actuale, de ce-i ceri lui Dumnezeu să-ți ofere o platformă mai înaltă, cu mai multă vizibilitate, care-ți va aduce mai mulți critici/ contestatari, care vor fi mult mai acizi?

Pe tine te dezechilibrează energetic o persoană care face un comentariu deplasat la adresa ta pe o rețea de socializare, care te critică/ atacă fără să te cunoască și fără să înțeleagă contextul; te grăbești să-i răspunzi într-un mod care să o facă să înțeleagă că nu e cazul să se pună cu tine. Cum vei face față avalanșei de comentarii critice/ agresive la adresa ta care vor veni în cazul în care vei deveni mult mai cunoscut în social media?

Tu faci ca toți dracii dacă îți intră un alt șofer în față, în trafic; e suficientă o călătorie cu mașina prin oraș ca să uiți de toată spiritualitatea ta și să-ți folosești întreg repertoriul de înjurături. Și vrei ca Dumnezeu să te ajute să devii un mare lider/ ghid spiritual?! (Jerry Flowers)