Uneori avem în această viață animale de companie care au fost alături de noi și în vieți anterioare

Să spunem că ai un câine pe care-l iubești foarte mult și la un moment dat acel câine moare. Tu suferi foarte mult și chiar te simți vinovat că durerea pe care o simți este mai mare decât durerea pe care ai simțit-o la moartea socrului tău, de exemplu.

Ei bine, durerea pe care o simți la moartea câinelui tău este atât de mare pentru că a fost o conexiune de la inimă la inimă, fără întrerupere. Acel câine nu a țipat niciodată la tine, nu te-a cicălit niciodată, nu ți-a vorbit niciodată urât, nu a fost supărat pe tine niciodată. Tot ce ți-a oferit a fost iubire necondiționată. De aceea durerea ta este atât de mare; ai pierdut o conexiune profundă, de la inimă la inimă.

Nu te judeca pentru faptul că suferi atât de mult.

În plus, atunci când se întâmplă ceva ce îți provoacă durere, se deschide o „poartă” în interiorul tău și ceea ce iese la suprafață nu este doar durerea legată de situația/ incidentul din prezent, ci se revarsă și unele dintre durerile din trecut pe care nu ți-ai permis să le simți și pe care le-ai închis adânc în interiorul tău.

De aceea uneori ești afectat disproporționat de puternic față ce ceea ce s-a întâmplat, de aceea jelești mult mai mult timp decât ar fi fost „normal” în condițiile respective. Situația/ incidentul din prezent ți-a deschis inima și a ieșit și durerea pe care nu ți-ai permis să o simți pe deplin în urmă cu câțiva ani, când ai trecut prin ceva ce te-a rănit profund. Lacrimile pe care le plângi acum nu sunt doar lacrimile provocate de situația actuală, ci și lacrimile neplânse în urmă cu ani de zile.

Eu am experimentat asta în două cazuri, când am trecut prin două nopți întunecate ale sufletului și am văzut și la alte persoane care au trecut prin asta – deseori, noaptea întunecată a sufletului este numele pe care-l dăm unei perioade în care experimentăm niște dureri foarte mari, pe care nu le putem reprima, nu le putem ignora – ne lovesc din plin. Ni se întâmplă mai multe lucruri care ne dărâmă emoțional, ne copleșește o durere foarte mare, pe care nu mai avem cum să evităm s-o simțim, inima noastră se „rupe”, în acest fel se deschide și năvălesc și alte dureri din interior, pe care le-am reprimat în trecut.

Aceasta poate fi o perioadă foarte grea. Și dacă nu ai pe nimeni care să te susțină, îți este și mai greu.

Dar odată ce ai trecut prin noaptea întunecată a sufletului, odată ce ai reușit să ieși la lumină, nu mai ești același om; nivelul tău de vibrație crește.

De aceea se spune că durerea este Marele transformator.

Și vă mai spun ceva: poarta prin care intrăm în această lume este aceeași cu poarta pe care ieșim din această lume. Moartea nu este ceva de care să ne temem.

Uneori avem în această viață animale de companie care au fost alături de noi și în vieți anterioare. Iar când se întâmplă asta, între om și animalul respectiv se creează o conexiune profundă, care trece de această viață umană; câmpurile lor energetice se îmbină într-un mod extraordinar.

Când un astfel de animal de companie moare, omul respectiv simte o durere foarte puternică, care pare aproape „nefirească” pentru cei din jur. Dar pentru acea persoană nu se simte doar ca și cum și-ar fi pierdut cățelul sau pisica, ci se simte ca și cum și-ar fi pierdut un aliat de bază. (Lee Harris)