Nicio entitate nu ar trebui să aibă control asupra ta, să-ți încalce liberul arbitru

La evenimentele pe care le organizez, eu nu recomand să încerce să facă channeling persoanelor care trec printr-o perioadă în care sunt dezechilibrate mental sau emoțional, care sunt traumatizate. Nu este o idee bună să inviți niște spirite să comunice prin tine, dacă te afli într-o stare de vibrație joasă.

Entitățile care transmit mesaje prin mine nu m-au luat ostatic, nu intră cu forța în interiorul meu, nu mă obligă să rostesc ce vor ele. Eu le permit să transmită mesaje prin mine și pot opri oricând transmiterea acestor mesaje; eu colaborez cu ele. În relația noastră există limite sănătoase.

Aceste spirite îmi transmit rar mesaje pe care nu le cer în mod explicit – se întâmplă de circa 6 ori pe an și în general sunt mesaje importante legate de viața mea, vizează niște lucruri pe care nu le-am sesizat sau niște probleme care o să apară în viața mea și despre care spiritele mă anunță, ca să fiu pregătit.

Dar aceste entități nu au controlul asupra mea, nu mă pot obliga să fac ceva ce nu vreau să fac. Și dacă ar fi încercat vreodată să mă oblige să fac ceva ce nu voiam să fac, aș fi făcut pasul în spate în conexiunea cu ele, fiindcă nicio entitate nu ar trebui să aibă control asupra ta, să-ți încalce liberul arbitru.

Noi am fost învățați de religie că sunt unii mai aproape de Dumnezeu decât restul oamenilor, că putem să comunicăm cu Dumnezeu doar prin acești intermediari, că trebuie să respectăm regulile pe care ni le impun ei și dacă nu o facem, suntem păcătoși și vom ajunge în iad. Aceasta este o modalitate de a ține oamenii la distanță de Dumnezeu, de a-i face să creadă că trebuie să fie într-un anumit loc sau să discute cu o anumită persoană, special investită, ca să poată ajunge la Dumnezeu.

Cunosc preoți/ pastori care folosesc religia într-un mod minunat, care îi aduc cu adevărat pe enoriașii lor mai aproape de Dumnezeu, dar cunosc și preoți/ pastori care conduc prin frică, prin control și care se consideră superiori celor din comunitatea lor.

În primii 10 ani petrecuți pe calea spirituală, eu eram uimit de mentorii/ facilitatori/ învățătorii spirituali cu care am intrat în contact, mi se părea că sunt foarte evoluați, că îmi sunt mult superiori, îi puneam pe un soclu. Asta se întâmpla pentru că încă nu eram obișnuit să fiu în anturajul unor oameni cu un nivel înalt de Conștiință, pentru mine era ceva extraordinar să petrec măcar câteva ore în compania unui astfel de om. Nu-mi închipuiam că pot avea și eu darurile/ puterile pe care le au ei.

Acum nu mai pun pe nimeni pe un piedestal. Dar asta o înveți cu timpul, pe măsură ce avansezi pe cale. (Lee Harris)