Ce înseamnă să ai o datorie karmică legată de carieră/Menirea ta?

Am făcut zilele trecute o postare pe subiectul „Ultima cifră a zilei tale de naștere îți arată ce datorie karmică ai de plătit în această viață”.

Postarea respectivă vorbea despre datoria karmică față de mamă, față de tată, față de copiii, față de bani, față de căsnicie, față de o persoană pe care ai iubit-o într-o viață anterioară, față de familia ta, față de cariera/ Menirea ta sau față de tine însuți.

Și am primit mai multe solicitări de a explica mai concret ce înseamnă să ai o datorie karmică față de cineva sau ceva.

Înainte de toate, datoria karmică nu este o pedeapsă.

Datoria karmică este o temă rămasă nerezolvată într-o viață sau în mai multe vieți anterioare, pe care sufletul nostru a ales să o repete în această viață, pentru a o înțelege mai bine, pentru a o echilibra sau pentru a o încheia.⠀⠀⠀⠀

În al doilea rând, „datoria karmică legată de cariera/Menirea ta”, de exemplu, înseamnă altceva pentru fiecare om, fiindcă fiecare a avut propriile experiențe în viețile anterioare. Nu există o definiție universal valabilă, care să „acopere” toate cazurile posibile.

Ca atare, dacă întrebați „Și eu ce să fac, concret, dacă am o datorie karmică legată de cariera/ Menirea mea?”, nu există un singur răspuns care să se potrivească tuturor, fiindcă datoriile karmice sunt diferite.

În continuare, voi face câteva precizări care să vă ajute să înțelegeți mai bine ce poate presupune fiecare dintre aceste datorii karmice.

Astăzi voi aborda datoria karmică legată de cariera/ Menirea ta, plecând de la pasajul care spunea: „Dacă ultima cifră a zilei tale de naștere este 9 (adică te-ai născut în ziua de 9, 19, 29), ai o datorie karmică legată de carieră. Ai venit în această viață ca să lucrezi la Menirea ta, să termini ceva ce n-ai finalizat într-o viață anterioară. Sufletul tău vrea să-și împlinească Menirea.”

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că, într-o viață anterioară sau în mai multe vieți anterioare, sufletul tău și-a asumat, înainte de întrupare, să facă un anumit lucru în acea viață, ceva important, dar dintr-un motiv sau altul, nu l-a dus până la capăt. Ai renunțat, ai ales un drum mai ușor, ai lăsat frica să te oprească, ai pus dorințele altora înaintea Chemării tale sau poate pur și simplu viața respectivă s-a încheiat brusc, înainte să poți finaliza ceea ce ai început.

Deseori, cei cu această datorie karmică au senzația persistentă că „au ceva de făcut în viața asta”, chiar dacă multă vreme nu știu exact ce anume. Poți avea un loc de muncă bun, venituri decente și o viață profesională aparent în regulă și, cu toate acestea, să simți că ceva lipsește. Jobul tău îți asigură o stabilitate/ siguranță financiară, îți poți permite și unele „extravaganțe”, dar adânc în interiorul tău simți că nu pentru asta ai venit aici.

Este important să facem diferența între profesie, carieră și Menire.

Profesia este activitatea pe care o practici și prin care îți câștigi existența.

Cariera se referă la evoluția ta profesională în timp – experiența pe care o acumulezi, nivelul la care ajungi, responsabilitățile pe care ți le asumi, rezultatele și succesul profesional pe care le obții.

Menirea ține de misiunea pe care sufletul tău și-a asumat-o înainte de întrupare și presupune să-ți folosești darurile, capacitățile și experiențele acumulate pentru a contribui la Binele comun.

Uneori cele trei coincid. Alteori, nu.

Poți avea timp de douăzeci sau treizeci de ani o profesie care nu are nicio legătură cu Menirea ta și abia mai târziu să-ți descoperi Chemarea. Asta nu înseamnă că anii anteriori au fost „irosiți”; experiența acumulată în acea perioadă poate să-ți fie utilă pentru ceea ce vei face în continuare.

Pentru unii oameni, această temă karmică se poate manifesta prin schimbări profesionale radicale. Ei pot lucra decenii la rând într-un domeniu, pot avea succes în activitatea lor și apoi, la un moment dat, să simtă că nu mai pot merge în acea direcție. Aceștia decid brusc să lase în urmă tot ce au construit în domeniul respectiv, chiar dacă, din exterior, nu pare să existe niciun motiv întemeiat pentru o decizie atât de radicală.

Uneori, atunci când fac această schimbare, nu au niciun „plan de rezervă” și nici măcar o soluție temporară pregătită. Sunt gata să o ia de la zero din punct de vedere profesional, chiar dacă în domeniul în care au lucrat până atunci ajunseseră într-o poziție importantă și aveau un statut profesional respectat. Din afară, poate părea o „aruncare în gol".

Alții simt Chemarea, dar întârzie să ia decizia, din frică. Știu de mult timp ce și-ar dori să facă, dar amână. Se tem că nu vor reuși, că-și vor pierde siguranța financiară, că ceilalți îi vor judeca sau că este prea târziu pentru a începe altceva. Pot petrece ani întregi într-un domeniu profesional în care nu se mai regăsesc, pentru că le este teamă să facă pasul către ceea ce îi cheamă cu adevărat.

Alții poate avea multe aptitudini și multe direcții pe care le pot alege, dar nu reușesc să ia o decizie fermă. Încep diverse lucruri și nu le termină, schimbă permanent direcția, așteaptând momentul în care să ajungă la certitudinea absolută că și-au găsit Menirea. Iar această așteptare îl poate ține pe loc ani întregi.

În astfel de cazuri, lecția karmică este tocmai aceea ca oamenii respectivi să ducă până la capăt ceea ce au început.

Dacă tema karmică are legătură cu ceva rămas nefinalizat în vieți anterioare, este posibil ca în această viață să apară situații în care omul este tentat să renunțe atunci când lucrurile devin dificile. Nu pentru că drumul este greșit, ci pentru că persoana în cauză trebuie să învețe perseverența, asumarea și finalizarea.

Datoria karmică legată de carieră/Menire poate apărea și prin faptul că în vieți anterioare omul nu și-a folosit darurile sau le-a folosit într-un mod lipsit de integritate.

Poți avea un dar și să refuzi ani întregi să-l folosești pentru că ți se pare că „nu este mare lucru”, că nimeni nu va fi interesat de ceea ce ai tu de oferit sau pentru că te temi de reacția celorlalți: „Ce-o să spună lumea?”, „Dacă vor râde de mine?”, „Dacă mă vor ironiza?”, „Dacă ceea ce fac va fi respins?”. Și astfel, un dar pe care l-ai primit de la Dumnezeu pentru a-l pune în slujba unui scop mai înalt poate rămâne nefolosit, doar pentru că tu nu îi recunoști valoarea sau nu ai curajul să-l arăți lumii.

Dar există și cealaltă extremă. Poți să-ți recunoști darul, să-l folosești și chiar să obții succes prin el, dar să-l pui exclusiv în slujba interesului personal: pentru a te promova, pentru a obține admirație, statut, bani sau pentru a demonstra cât de „mare și tare” ești.

Darurile nu ne sunt date doar pentru beneficiul personal. Ele ne sunt date și pentru a le dezvolta și a le folosi punându-le în slujba Binelui comun.

A-ți împlini Menirea nu înseamnă că trebuie să devii celebru, să te îmbogățești de pe urma darurilor tale sau să schimbi lumea la scară mare. În unele cazuri, se poate întâmpla și asta, dar este doar o consecință a împlinirii Menirii, nu scopul ei.

A-ți urma Menirea nu înseamnă a urmări succesul, banii sau notorietatea.

Întrebarea nu este „Ce pot obține eu prin folosirea darului meu?”, ci „Ce pot oferi prin folosirea darului meu?”

Menirea ta nu trebuie să aibă un impact asupra a mii sau milioane de oameni pentru a fi importantă. Poate fi legată de un grup mai mic, de o comunitate sau chiar de câțiva oameni ale căror vieți sunt schimbate în bine prin folosirea darurilor tale. Faptul că sunt puțini nu face contribuția ta mai puțin valoroasă.

Valoarea Menirii nu se măsoară prin numărul oamenilor la care ajungi, ci prin amploarea binelui pe care îl aduci în viețile celor la care ajungi.

Pe de altă parte, nu spun că dacă ți-ai găsit Menirea, banii nu contează deloc. A-ți urma Chemarea nu presupune să ignori realitatea materială, fiindcă trăim într-o lume în care trebuie să ne plătim facturile.

Uneori, trecerea de la carieră la Menire se face treptat. Păstrezi o perioadă jobul care îți aduce veniturile necesare pentru a-ți susține existența și construiești, în paralel, activitatea care simți că te reprezintă cu adevărat și pe care ești menit să o faci.

Uneori cele două se vor întâlni. Alteori, Menirea se poate exprima chiar prin profesia pe care o ai deja, dar într-un mod diferit.

Dacă ai o datorie karmică legată de cariera/ Menirea ta, întreabă-te:

Simți de mult timp că ai ceva important de făcut, dar nu știi încă ce?

Există o direcție către care revii mereu, indiferent cât încerci să o ignori?

Ai un talent pe care nu îl folosești?

Ai început ceva important și ai abandonat acel lucru/ proiect/ activitate?

Rămâi într-o carieră care nu te mai reprezintă doar pentru că îți este teamă să schimbi direcția?

Ai succes profesional și totuși simți că lipsește ceva?

Ce ai face dacă frica, părerea celorlalți sau ideea că „este prea târziu” nu te-ar opri?

Răspunsurile pot oferi indicii despre direcția în care se află lecția ta.

Menirea nu este găsită dintr-odată. De cele mai multe ori ea se descoperă în timp, pe măsură ce trăiești, încerci, înveți, renunți la ceea ce nu ți se mai potrivește și observi ce revine constant în viața ta.

În esență, datoria karmică legată de carieră/ Menire presupune o schimbare importantă de perspectivă: să treci de la a avea ca obiectiv principal construirea unei cariere de succes, la a avea ca obiectiv principal împlinirea Menirii tale.

Asta nu înseamnă că trebuie să renunți la succesul profesional, la bani sau la o carieră în care ai investit ani întregi. Înseamnă că acestea nu mai reprezintă scopul în sine. Scopul devine să-ți folosești darurile pentru ceea ce sufletul tău și-a asumat să facă în această viață și pentru a contribui la Binele comun.

Cariera poate deveni chiar mijlocul prin care îți împlinești Menirea.

Diferența este că nu mai pornești de la întrebarea „Cât de sus pot ajunge în ierarhia profesională?”, ci de la întrebarea „Cum pot folosi darurile care mi-au fost date pentru a face ceea ce am venit să fac în această viață și pentru a contribui la Binele comun?”

Pentru persoanele cu o datorie karmică legată de carieră/ Menire, miza nu este „Cum îmi câștig existența?”, ci „Cum pot folosi darurile, experiența și abilitățile pe care le am pentru a contribui la Binele comun?”

A regla o datorie karmică de acest tip în această viață înseamnă să nu mai lași neterminat ceea ce sufletul tău și-a asumat, înainte de întrupare, să ducă până la capăt.