Ce înseamnă să ai o datorie karmică față de tine însuți?

Am făcut zilele trecute o postare pe subiectul „Ultima cifră a zilei tale de naștere îți arată ce datorie karmică ai de plătit în această viață”.

Postarea respectivă vorbea despre datoria karmică față de mamă, față de tată, față de copiii, față de bani, față de căsnicie, față de o persoană pe care ai iubit-o într-o viață anterioară, față de familia ta sau față de tine însuți.

Și am primit mai multe solicitări de a explica mai concret ce înseamnă să ai o datorie karmică față de cineva sau ceva.

⠀⠀

Înainte de toate, datoria karmică nu este o pedeapsă.

Datoria karmică este o temă rămasă nerezolvată într-o viață sau în mai multe vieți anterioare, pe care sufletul nostru a ales să o repete în această viață, pentru a o înțelege mai bine, pentru a o echilibra sau pentru a o încheia.⠀⠀⠀⠀

În al doilea rând, „datorie karmică față de tine însuți”, de exemplu, înseamnă altceva pentru fiecare om, fiindcă fiecare a avut propriile experiențe în viețile anterioare. Nu există o definiție universal valabilă, care să „acopere” toate cazurile posibile.

Ca atare, dacă întrebați „Și eu ce să fac, concret, dacă am o datorie karmică față de mine însumi?”, nu există un singur răspuns care să se potrivească tuturor, fiindcă datoriile karmice sunt diferite.

În continuare, voi face câteva precizări care să vă ajute să înțelegeți mai bine ce poate presupune datoria karmică față de familie, plecând de la pasajul care spunea: „Dacă ultima cifră a zilei tale de naștere este 0 (adică te-ai născut în ziua de 10, 20, 30), ai o datorie karmică față de tine însuți. Nu ai avut grijă de tine într-o viață anterioară, iar în această viață este necesar să faci asta."

Ce înseamnî asta?

Înseamnă că într-o viață anterioară sau în mai multe vieți anterioare te-ai neglijat pe tine însuți într-un fel sau altul.

Poate ți-ai pus permanent nevoile pe ultimul loc, ai trăit pentru ceilalți, ai acceptat sacrificii care te-au distrus, ai rămas în situații în care erai rănit. Ai pus permanent dorințele, nevoile și fericirea altora înaintea celor proprii. Ai renunțat la ceea ce îți doreai, pentru ca alții să fie mulțumiți. Ai acceptat lucruri care te răneau pentru că ți-a fost teamă să spui „nu”. Ai rămas într-o relație, într-o familie, într-un loc de muncă sau într-o situație care îți făcea rău pentru că ai considerat că nevoile celorlalți sunt mai importante decât ale tale.

Poate nu ai avut grijă de corpul tău, ți-ai neglijat sănătatea sau ai dus un stil de viață prin care ți-ai făcut rău.

În această viață poate apărea din nou acel tipar.

Poți fi omul care are grijă de toată lumea, dar uită de el însuși.

Poți fi omul care întreabă mereu „De ce anume ai nevoie, cum te pot ajuta?”, dar foarte rar „Eu de ce anume am nevoie?”.

Poți fi omul care este disponibil pentru ceilalți la orice oră, care rezolvă, ajută, susține și oferă, dar se simte vinovat atunci când face ceva pentru el însuși.

Poate ai dificultăți în a stabili limite sănătoase în relații. Spui „da” când simți că e „nu”. Accepți responsabilități care nu îți aparțin. Tolerezi comportamente care te rănesc.

Exact aici apare una dintre lecțiile pe care le ai de învățat în această viață: să ai grijă de tine nu înseamnă egoism.

A avea grijă de tine nu înseamnă că nu-ți mai pasă de ceilalți. Înseamnă că înțelegi că și tu contezi la fel de mult ca oamenii pe care îi iubești.

Pentru unii, datoria karmică față de sine se poate manifesta prin relațiile de cuplu. Poate ai tendința de a te adapta atât de mult la ceea ce vrea partenerul, încât ajungi să nu mai știi ce vrei tu. Renunți la lucruri care sunt importante pentru tine, accepți compromisuri care te rănesc, îți construiești viața în jurul celuilalt și ajungi să te pierzi în relație. În acest caz, lecția karmică este să înveți să iubești fără să te abandonezi pe tine.

Pentru alții, datoria karmică față de sine poate apărea în familie. Poate că simt că sunt responsabili pentru părinți, copii, frați sau alte rude și că nu au dreptul să se ocupe propria viață, dacă cineva din familie are nevoie de ei. Problema apare atunci când, pentru a-i ajuta pe toți ceilalți, ajungi să renunți sistematic la nevoile și dorințele tale.

Datoria karmică față de tine poate avea legătură și cu propria valoare. Poate îți este greu să te alegi pe tine, pentru că undeva în interiorul tău nu consideri că meriți. Crezi că meriți odihnă numai după ce ai terminat de făcut/ rezolvat/ „reparat" tot. Crezi că meriți să câștigi mai mulți bani numai dacă ai muncit până la epuizare. Crezi că meriți iubire numai dacă te sacrifici pentru celălalt.

În acest caz, lecția karmică este să înțelegi că nu trebuie să te sacrifici permanent pentru ceilalți ca să meriți iubirea, aprecierea sau respectul lor.

Pentru alte persoane, datoria karmică față de sine se poate manifesta prin faptul că își ignoră propriile visuri ani întregi. Fac ceea ce „trebuie”. Aleg ceea ce vor cei din familie să aleagă. Urmează drumul considerat potrivit de cei apropiați. Își amână visurile pentru „mai târziu” decenii la rând.

Și la un moment dat apare întrebarea: „Dar eu când încep să-mi trăiesc propria viață?” Este o întrebare esențială pentru cineva cu această datorie karmică.

A avea grijă de tine poate însemna diverse lucruri. De exemplu, să ai grijă de corpul și sănătatea ta. Să te oprești înainte să ajungi la epuizare. Să spui „Nu” atunci când simți că e „Nu”. Să spui „Nu” oamenilor care încearcă să profite de tine. Să ieși din situații/ relații care îți fac rău. Să ceri ajutor atunci când ai nevoie. Să faci loc în propria viață pentru lucrurile care îți aduc bucurie. Să nu te mai simți vinovat pentru că investești timp, energie sau bani în tine.

Și mai poate însemna să încetezi să te sacrifici pentru oameni care nu sunt dispuși să-și asume responsabilitatea pentru propria viață.

Dacă ai datorie karmică față de tine însuți, întreabă-te:

Cât de des mă pun pe ultimul loc în ordinea priorităților mele?

Îmi este greu să spun „Nu”?

Mă simt vinovat când fac ceva pentru mine?

Trag de mine până la epuizare? Îmi ignor corpul până când mă obligă să mă opresc?

Rămân în situații care îmi fac rău pentru a nu-i dezamăgi pe ceilalți? Îmi asum probleme care nu sunt responsabilitatea mea?

Îmi trăiesc propria viața sau trăiesc mai ales răspunzând nevoilor și așteptărilor altora?

Ce visuri proprii mi-am pus pe pauză ani întregi?

Răspunsurile pot oferi indicii despre felul în care se manifestă această temă în viața ta.

După ani în care ai trăit pentru ceilalți, atunci când începi să te alegi pe tine, unii dintre apropiați îți vor reproșa că „te-ai schimbat” sau că „ești egoist”. Asta se întâmplă, printre altele, pentru că le convenea mai mult atunci când erai permanent la dispoziția lor, când te putea manevra cum doreau.

A avea grijă de tine înseamnă să găsești modalitatea sănătoasă de a iubi niște oameni și de a-i susține fără să ajungi să-ți sacrifici propria sănătate, liniște, energie sau viață.

În cazul acestei datorii karmice, una dintre cele mai importante schimbări este să înțelegi: „Și eu contez.”

Să nu mai fii ultimul om de pe lista ta. Să nu mai aștepți să rămână timp, energie, bani sau iubire și pentru tine după ce ai oferit tuturor celorlalți.

A regla datoria karmică față de tine însuți înseamnă să înveți să ai grijă de tine la nivel fizic, emoțional și sufletesc, să-ți respecți adevărul, nevoile și limitele și să nu te mai abandonezi pe tine pentru a-i salva, mulțumi sau proteja permanent pe ceilalți.

Poți să-i iubești pe ceilalți fără să te sacrifici pe tine. Poți să ai grijă de ceilalți fără să încetezi să ai grijă de tine.