„Când nu știi încotro s-o iei, ia-o spre tine”

„Când nu știi încotro s-o iei, ia-o spre tine”

O învățătură profundă, exprimată într-o formă superbă.

Un mesaj care ne amintește că nu ne putem găsi adevărul decât în interior.

Iar acest mesaj este mai actual ca oricând acum, când întunericul penetrează masiv realitatea/ lumea în care trăim.

Acum, mai mult ca oricând, este riscant să ne luăm adevărurile din exterior – de la autorități, de la jurnalele de știri, de la fel de fel de „experți” sau de la cei din preajma noastră.

Am fost învățați ca în momente de cumpănă să ne sfătuim cu alții, ca să ne asigurăm că luăm decizia cea mai bună. Ne-am obișnuit să întrebăm în dreapta și în stânga: „Ce să fac?”, „Crezi că ar trebui să...?”, „Care crezi că este alegerea corectă?”

Ne-am obișnuit să ascultăm foarte multe voci; numai vocea sufletului nostru nu o ascultăm, fiindcă sufletul nostru nu e „realist”, nu e „cu picioarele pe pământ”, nu e „practic”...

Am trăit foarte mult timp întrebându-ne ce vor ceilalți de la noi, conformându-ne așteptărilor lor, făcând ceea ce spuneau alții că „trebuie” să facem. Ne-am încadrat în reguli, roluri, obligații și standarde stabilite de alții, până când ne-am pierdut pe noi înșine.

Acum tot mai mulți oameni simt că a venit timpul să se întoarcă la cine sunt ei cu adevărat.

Tot mai mulți oameni constată că acest mod de a trăi nu mai funcționează pentru ei.
Că soluțiile livrate de alții nu le rezolvă problemele.
Că „adevărurile oficiale” servite de alții nu rezonează cu ceea ce ei simt a fi adevărat.
Că răspunsurile date de alții nu au nicio legătură cu întrebările lor.

„Indicatoarele” din Vechea Lume par că ne ghidează înainte, în dreapta sau în stânga, dar, de fapt, ne ghidează toate în jos, tot mai adânc într-o lume care pare că merge spre pierzanie.

Iar indicatoarele din Noua Lume – către care ne îndreptăm unii dintre noi – încă nu au fost create, darămite „montate”.

Ca atare, dacă direcția noastră este în Sus, putem înainta doar bazându-ne pe „busola” noastră interioară și pe indicațiile pe care le primim uneori de la oameni care merg deja în Sus. Evident, astfel de oameni nu găsești pe toate drumurile...

În rest, chiar dacă avem în jurul nostru persoane care au cele mai bune intenții și care ne vor binele, ele nu ne pot ghida decât către „binele” pe care îl pot vedea și înțelege de la nivelul lor de conștiință.

Când nu știi încotro s-o iei, ia-o spre tine.

Redu la tăcere vocile exterioare și ascultă-ți vocea sufletului.

Nu mai căuta confirmări în exterior; fii atent la ceea ce ți se arată din interior.

Ce simți că mărește Lumina din tine și ce simți că îți reduce Lumina?

Există alegeri care par impecabile în teorie, dar care, odată puse în practică, te sting pe dinăuntru.

Acceptă adevărul pe care îl știi deja, adânc în interiorul tău, chiar dacă este inconfortabil sau dureros.

Acționează în conformitate cu acel adevăr, chiar dacă simți că prețul acestei alegeri este mare. Alegerea de a trăi în minciună te va costa mult mai scump.

Sunt momente în viață în care toate drumurile exterioare par blocate; singurul drum care rămâne mereu deschis pentru tine este cel interior.

Și de multe ori blocajele exterioare au tocmai rostul de a te împinge către acel unic drum care a rămas deschis.

Când nu știi încotro s-o iei, ia-o spre tine.

Ia-o spre tine – dar nu spre egoul tău, ci spre sufletul tău.

Și pe măsură ce intri mai adânc în tine, apropiindu-te de sufletul tău, vei descoperi că acel drum interior te conduce, în cele din urmă, spre Dumnezeu. Adică în Sus.

 u

Dumnezeu ne spune tot timpul: „Vino spre Mine. Iar ca să Mă găsești, intră mai adânc în tine.”

Câți dintre noi Îl auzim?

                                                              ***

Am găsit formularea „Când nu știi încotro s-o iei, ia-o spre tine” pe contul de facebook al lui Dănuț Lungu. Mulțumesc.