Sunt Rac și sunt empat

Sunt Rac și sunt empat.

Asta înseamnă o porție dublă de „sensibilitate mult peste medie”.

Această sensibilitate reprezintă de multe ori un atu, dar nu de puține ori s-a întâmplat să fie o povară. Ca să nu mai spun cât i-a exasperat pe cei din apropierea mea, de-a lungul timpului...

Eu nu funcționez ca un om „normal”.

Văd mai mult decât văd cei din jurul meu, aud mai mult decât ei, simt mai mult decât ei, înțeleg mai mult decât ei atunci când este vorba despre ceea ce simte omul din fața mea.

Simt energiile celor din jur și simt ce au nevoie să audă/ primească ei în anumite momente.

Și tocmai pentru că simt asta, atunci când stă în puterea mea și sunt ghidată să intervin, o fac. Spun sau fac lucruri care celor din grupul respectiv li se pot părea ciudate sau exagerate, dar le fac pentru că știu că sunt exact ceea ce are nevoie persoana vizată.

Sunt capabilă să le spun oamenilor lucruri care le ating inima, pentru că simt de ce anume are nevoie inima lor și când are nevoie de acele cuvinte.

Primesc uneori, din senin, mesaje pentru diverse persoane.

În cazuri mai rare, când simt că este necesar, cer eu Divinității un mesaj de ghidare pentru persoana respectivă.

În general, când am de-a face cu oameni pe care îi întâlnesc pentru prima dată, știu rapid dacă sunt genul de oameni cu care vreau să am de-a face în continuare sau dacă nu sunt potriviți pentru mine.

Asta nu înseamnă că cei din a doua categorie sunt oameni „răi”, că este ceva în neregulă cu ei sau că eu le-aș fi „superioară” în vreun fel; înseamnă doar că au o energie care nu rezonează deloc cu a mea.

Și dacă faci parte din această a doua categorie, o să știi, fiindcă nu mă prefac. O să te tratez cu respect, dar n-o să te las să te apropii de mine, indiferent cât ai încerca, fiindcă simt cum energia ta și energia mea se resping magnetic.

În trecut, când nu știam nimic despre energii, gestionam prost această sensibilitate.

În urmă cu mai mult de 20 de ani am plecat într-un grup mare în concediu de Anul Nou. Închiriasem o vilă. Încă dinainte de a pleca simțeam că n-o să iasă bine, simțeam că nu era grupul potrivit pentru mine. Și nu era vorba, sub nicio formă, despre faptul că ar fi fost ceva în neregulă cu acei oameni; pur și simplu nu erau potriviți pentru mine.

În acel sejur am stat aproape tot timpul singură în cameră, cu excepția momentelor în care plecam să mâncăm. Eu ieșeam din restaurant după ce terminam de mâncat și așteptam singură în mașină să termine și ei.

Aș fi plecat înapoi acasă de cum am ajuns la vilă, dar nu puteam, fiindcă era într-un loc mai izolat…

A fost un coșmar pentru mine acel concediu. A fost atât de traumatizant, încât ani la rând nu am mai mers în grup în concediu.

Acea experiență mi-a fost învățătură de minte: dacă simt că e „Nu”, spun „Nu”, chiar dacă nu am niciun argument logic pentru acest răspuns.

În prezent, cu foarte, foarte, foarte rare excepții, care au o motivație serioasă, nu merg la evenimente sau în locuri care primesc un „Nu” interior. Iar în cazul acelor excepții, este un disconfort pe care mi-l asum.

Nu s-a întâmplat niciodată ca într-o astfel de situație, care a primit un „Nu” interior, dar în care am ales totuși să merg, să mă simt bine.

De asemenea, dacă mă aflu la un eveniment și simt că nu este locul potrivit pentru mine din punct de vedere energetic, plec imediat, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți.

Și ca să fie clar: nu este vorba despre faptul că nu pot face față unui mediu energetic de vibrație joasă și fug de această provocare. Sunt perfect capabilă să mă descurc într-un astfel de mediu, dacă este cazul.

Este vorba doar despre faptul că sunt selectivă în privința modului în care îmi investesc timpul și energia.

Viața e scurtă și sunt nenumărate lucruri pe care le pot face și care îmi pot umple sufletul de bucurie; de ce mi-aș irosi timpul cu lucruri care nu-mi aduc nicio bucurie, care nu-mi ating inima în niciun fel?!

În ceea ce mă privește, dacă ți-am spus „Da”, poți să știi că este un „Da” autentic.

Eu nu spun „Da” de complezență. N-am nicio reținere în a spune „Nu”, indiferent despre cine este vorba și cum reacționează persoana în cauză.

Faptul că facem lucruri pe care nu vrem cu adevărat să le facem, că spunem „Da” la ceea ce am vrea, de fapt, să spunem „Nu”, că stăm în preajma unor oameni care primesc un „Nu” interior ferm, ne costă energetic foarte mult pe noi, Racii.

Astfel de lucruri le costă energetic pe toate zodiile, dar în cazul Racilor prețul este mult mai mare.

Am postat astăzi, pe contul meu, un citat despre sensibilitatea Racului și asta m-a inspirat să scriu aceste rânduri, în speranța că, într-un fel sau altul, le vor fi de folos acelor Raci care au auzit toată viața „Ești prea sensibil(ă)”/ „Ești exagerat(ă)”/ „Ești prea de tot!”

Nu, nu sunt „prea sensibilă”. Sunt pur și simplu sensibilă și n-am nevoie de acceptul tău pentru a-mi exprima sensibilitatea în orice formă consider potrivit să fac asta.

Nu e cazul să fixezi tu limitele în care să se încadreze sensibilitatea mea.

Nu am nevoie de acordul tău ca să simt ceea ce simt, la intensitatea la care simt.

Dacă nu faci față sensibilității mele, înseamnă că nu-mi faci față mie, în general.

Iar asta îmi spune că nu ești cea mai potrivită companie pentru mine.

Nu-mi voi nega/ ignora sensibilitatea, ca să le fie mai comod celor din preajma mea.

Sensibilitatea mea nu este negociabilă.

Dacă mă vrei în viața ta, această sensibilitate vine la pachet cu mine.