Despre Ajutorul providențial pe care îl scăpăm uneori printre degete

Susținerea providențială apare atunci când ne permitem să fim sinceri cu privire la durerea noastră, la confuzia, la fricile noastre și la faptul că avem nevoie de sprijin.

Oamenii providențiali apar atunci când încetăm să ne prefacem că ne putem descurca singuri, când suntem dispuși să ieșim din spatele armurilor și să ne arătăm vulnerabili.

Providența nu funcționează atunci când ne baricadăm într-o fortăreață emoțională, ci doar atunci când suntem dispuși să ne deschidem și să împărtășim sincer problemele, nesiguranțele, durerile și căderile noastre.

Este o chestiune pur energetică.

Atunci când încerci să pari puternic într-un moment în care în interior simți că te prăbușești, funcționezi dintr-o energie de control și hiper-vigilență. Mesajul transmis este unul defensiv: „Nu am nevoie de ajutor. Mă descurc singur. Nu cer nimic, nimănui”.

În acel moment, câmpul tău energetic se închide, iar oamenii providențiali sunt practic respinși. Ca atare, ei îți respectă dorința și te lasă să-ți duci singur povara.

Oamenii providențiali nu bat la uși închise; trec pe lângă ele și își văd de drum.

Providența nu îți face binele cu forța.

Când ești dispus să te arăți vulnerabil, să împărtășești cu sinceritate ce se întâmplă cu tine, ieși din zona controlului și intri în vibrația adevărului.

A te arăta vulnerabil NU este slăbiciune.

A cere ajutor atunci când simți că nu mai faci față de unul singur NU este slăbiciune.

La nivel energetic, cererea de ajutor este un semnal de deschidere către sprijin, o exprimare a disponibilității de a primi, o recalibrare a câmpului energetic. Este un mesaj către Univers: „Am nevoie de ajutor. Sunt deschis către orice formă de sprijin care poate ajunge la mine. Primesc cu recunoștință”.

Acesta este momentul în care Darul providențial devine accesibil.

Providența funcționează doar când „ușile” sunt deschise, nu când porțile „fortărețelor” sunt baricadate.

În interacțiunea mea cu oamenii care îmi solicită sprijinul, se întâmplă uneori ca cineva să îmi ceară o analiză a unei situații de criză sau o analiză integrată Human Design – Gene Keys, oferind doar câteva informații sumare. Atunci când îi solicit detalii suplimentare – detalii care presupun o minimă vulnerabilitate emoțională – acea persoană renunță la a mai face analiza, pentru că simte că nu se poate deschide și nu poate ieși din spatele fortăreței pe care și-a construit-o pentru a nu mai fi rănită.

De fiecare dată când se întâmplă acest lucru, știu că persoana respectivă nu era încă pregătită să primească ceea ce aș fi putut eu să îi spun.

Providența nu forțează nici revelațiile, nici vindecările.

Oamenii providențiali sunt oamenii potriviți, care apar la momentul potrivit, care deschid uși, oferă sprijin sau aduc claritate.

Prin munca mea, pot fi un om providențial pentru unii oameni.

Și ca să fie clar, noi toți putem fi omul providențial pentru alții, în diverse momente și contexte, deci nu am pretenția că aș fi mai specială decât alții, din acest punct de vedere.

Ceea ce vreau să spun este că atunci când vă decideți să cereți ajutor, este important să fiți dispuși să vă arătați vulnerabili în fața celor la care apelați, dacă doriți ca acest ajutor să fie cu adevărat „croit pe măsura voastră”.

Nu spun în niciun caz să vă deschideți inima în fața oricui. Spun doar că dacă simțiți că rezonați cu un anumit om și găsiți în voi curajul de a-i cere sprijin, v-ar ajuta enorm să-i împărtășiți cu sinceritate „datele problemei”. Doar așa sprijinul primit poate fi clar, precis.

Dacă faceți alegerea curajoasă de a întinde mâna către un om – inclusiv către mine –, mergeți până la capăt și aveți încredere să vă prindeți de mâna care vi se întinde.

Altfel, nu facem decât să ne atingem degetele în trecere, iar cel care ar fi putut fi omul providențial pentru voi va merge mai departe, pentru că i-ați dat drumul la mână.