Abilitățile de comunicare vor conta mai mult într-o lume care devine tot mai artificială

Abilitățile de comunicare vor conta din ce în ce mai mult într-o lume care devine din ce în ce mai artificială.

Capacitatea noastră de a transforma o discuție obișnuită într-o conexiune profundă cu celălalt va conta din ce în ce mai mult într-o lume în care tot mai mulți oameni au capacități reduse de comunicare.

Inteligența artificială poate fi folosită pentru a redacta texte sau imagini/ clipuri care arată bine ca formă, dar numai oamenii pot crea acea conexiune de la inimă la inimă, numai ei pot pune în cuvinte acea energie care atinge inima interlocutorului.

Într-o lume plină de texte standardizate/ „robotice” și imagini artificiale/ filtrate, oamenii tânjesc tot mai mult după autenticitate, după conexiunea directă, de la om la om, care nu are ca țintă „performanța” în materie de like-uri, urmăritori, vizualizări, etc.

Este atâta falsitate, atâta comunicare artificială, încât oamenii caută tot mai mult autenticitatea – și o simt din ce în ce mai clar.

Tot mai mulți oameni percep faptul că diverse texte/ mesaje/ clipuri care sună bine, arată bine, fiindcă sunt create cu Inteligența artificială, au ceva artificial în ele, nu se simt a fi „reale”.

În ciuda numărului de like-uri, de urmăritori, de vizualizări pe care le obțin oamenii care fac orice pentru vizibilitate pe social media, este o epidemie de singurătate în lume la ora actuală; lumea virtuală a înstrăinat oamenii și acum tot mai mulți simt nevoia contactului uman real, autentic, în lumea fizică. Asta n-o va putea oferi Inteligența artificială.

Într-o lume în care Inteligența artificială (AI) se va dezvolta foarte mult, există câteva calități pe care este necesar ca oamenii să le dezvolte, pentru că AI nu le va avea.

Una dintre acestea este abilitatea de a-i face pe cei cu care discuți să se simtă văzuți, auziți și înțeleși cu adevărat. AI nu va reuși niciodată să facă asta mai bine decât o poate face contactul uman real, empatic, plin de compasiune.

Rețelele de socializare, lumea virtuală și prietenii/ fanii/ urmăritorii virtuali oferă doar un gen de placebo, nu o conexiunea reală.

Creierul uman nu este făcut să se mulțumească doar cu o conexiune digitală. Are nevoie de contact uman.

Noi avem nevoie de prezență umană în viața noastră, avem nevoie de conexiune fizică, de atingere fizică, de afecțiune reală, nu virtuală. (Chase Hughes)