Căsnicia este o oglindă pentru fiecare dintre parteneri

Căsnicia este o oglindă pentru fiecare dintre parteneri. Și ar fi de dorit să te uiți în acea oglindă și să ai curajul să recunoști dacă nu îți place ce vezi.

Se discută în mediile profesionale despre oameni care „își dau demisia” la modul subtil din slujba lor, în sensul în care nu mai fac decât minimul necesar pentru a-și păstra acea slujbă; nimic mai mult. Nu le mai pasă, nu se mai implică, se mulțumesc să băltească într-un soi de mediocritate profesională în care nu fac decât minimul de efort necesar pentru a nu fi concediați, ca să poată să-și ia salariul.

În același mod, sunt unii care părăsesc la modul subtil relația de cuplu/ căsnicia, deși rămân la modul fizic acolo. În astfel de cupluri, chiar dacă cei doi dorm în același pat, între ei există o distanță emoțională la fel de mare ca între doi oameni aflați în locuri opuse pe glob.

Dincolo de faptul că nu există nicio conexiune emoțională și intelectuală, unii nu mai fac sex de ani de zile. Ei sunt doar doi străini care împart aceeași locuință.

Și asta se întâmplă pentru că atunci când au apărut primele probleme, a fost mai ușor ca ei să bage gunoiul sub preș, să tacă și să se prefacă, pentru a nu tulbura apele/ „a păstra liniștea”, în loc să discute la modul sincer și calm despre acele probleme și să găsească soluții.

Pentru ei a fost mai ușor să se îndepărteze emoțional unul de altul puțin câte puțin, în loc să pună pe masă subiectele delicate/ inconfortabile, să le lămurească și să-și asigure o atmosferă „curată” în cuplu. (Preston Morrison)