Discernământul este despre a asculta ghidarea divină, nu egoul tău

Ignatio de Loyola spunea că discernământul nu este despre a alege tu, în funcție de diverși factori (avantaje/ dezavantaje/ posibile oportunități/ riscuri, etc) dacă te muți în localitatea A sau în localitatea B, ci este despre a fi atent unde ești ghidat să te muți și a te muta acolo, indiferent ce spune mintea ta („nu are nicio logică decizia asta”/ „e riscant”/ „poți pierde totul”/ „nu cunoști pe nimeni acolo”, etc).

Discernământul înseamnă SĂ ASCULȚI.

Tot Loyola spunea că discernământul este fundamentat pe LIBERTATE. Dar nu pe acea libertate imatură a copilului care vrea să facă ce vrea el, când vrea el și să nu-și asume nicio responsabilitate pentru consecințele alegerilor sale, ci pe libertatea de a face ceea ce sunt menit să fac, pe libertatea de a-mi împlini contractul sacru cu care am venit aici, pe Pământ.

Prin fiecare gând pe care-l avem, prin fiecare alegere/ acțiune, prin fiecare cuvânt pe care-l spunem, noi ne apropiem sau ne îndepărtăm de Dumnezeu.

În fiecare moment al vieții tale tu te apropii fie de aroganța egoului, fie de reverența în fața Divinului.

Practicile spirituale ne ajută să trăim la modul conștient, să ne dăm seama când am făcut ceva ce ne-a îndepărtat de Divin și să facem corectura necesară.

Dacă trăim la modul conștient, noi ne dăm seama imediat când am spus/ făcut ceva ce nu este în aliniere cu Dumnezeu și ne redresăm. Ne cerem scuze, corectăm/ reparăm – dacă este posibil – ce am făcut și revenim la calea cea dreaptă.

Dacă ai trăit mult timp la modul inconștient, te-ai obișnuit așa și nu mai sesizezi când faci lucruri care nu te onorează, care te îndepărtează tot mai mult de Divin. Chiar și dacă ești în prezența Grației Divine, tu nu-ți dai seama, nu ești capabil să o vezi.

Percepția ta în ceea ce privește prezența Divinului – în orice formă ar fi ea – se dezvoltă prin practică: prin meditație, rugăciune, autoexaminare.

Autoexaminarea ne ajută să fim conștienți nu CE alegem, ci DE CE alegem acele lucruri.

Autoexaminarea ne ajută să ne mutăm dinspre aroganță către alinierea cu Divinul.

Autoexaminarea ne ajută să observăm când ne lăsăm conduși de egoul nostru și când urmăm ghidarea divină.

Ignatio de Loyola spune că atunci când nu știi ce să alegi, să nu fii atent la ce-ți spune mintea, ci să fii atent la ce simți în legătură cu posibilele opțiuni.

De exemplu, dacă ți se propune un nou loc de muncă, dar nu știi dacă să faci acest pas sau nu, fii atent la ceea ce simți.

Gândește-te că accepți acel nou loc de muncă și observă ce simți: o stare de bucurie, de interes, de entuziasm, senzația că ai de-a face cu o provocare (în înțelesul bun al cuvântului)? Sau simți o neliniște/ agitație, ți se strânge stomacul numai la acest gând?

Apoi gândește-te la varianta de a rămâne la vechiul loc de muncă și observă ce simți: ai sentimentul că ești prins în capcană, că ești legat de mâini și de picioare, că ești neputincios, că e o corvoadă?

Fă comparație între ce simți în cele două variante de lucru.

Uneori avem nevoie de cineva cu care să discutăm, când este vorba despre a lua o decizie importantă, atunci când nu suntem siguri ce simțim. Avem nevoie de un om în care să avem deplină încredere și care să aibă înțelepciunea/ nivelul de Conștiință necesar pentru a înțelege cu adevărat despre ce este vorba și pentru a ne ajuta să ne lămurim ce vrem cu adevărat. Asta face un consilier spiritual – te ascultă, te AUDE și te ajută să vezi lucrurile mai clar, ca să poți lua decizia cea mai potrivită pentru tine.

Ignatio de Loyola spune că dacă simți că inima ta nu este implicată într-o anumită alegere, să nu faci acea alegere. (autor necunoscut)